Capitolul 3

3.4K 113 7
                                    

Carlo

-Mergem la mine, te liniștești iar dupa o sa te duc acasă.
Imi da afirmativ din cap fără a mai spune vre-un cuvânt.
Am urmărit-o cu privirea încă de când a pășit în club, ma bucur ca am fost lângă ea în momentul asta alfel nu vreau sa ma gândesc.
Parchez mașină în fata garajului și coboram.
-Te rog.
Ii fac semn sa meargă prima, era cu adevărat o fata frumoasa, forme de invidiat dar și mai mult îmi plăcea atitudinea pe care o deținea câte o data.
-Intra te rog.
Are o mica reținere in a întra în casa dar eu sunt foarte fericit sa o am aici.
Ii privesc spatele gol când aprind lumina din livind și era toată zgâriat de la mașină în care a fost împinsă.
-Trebui să-ți desifectez spatele.
Ii spun când ajung în spatele ei, atât de aproape de ceafa, gatul care ma invita să-l sarut dar nu pot, din păcate îmi e interzis.
-Nu ma doare.
Se întoarce cu spatele la mine o priveam foarte serios.
-Nu te pricepi deloc sa minți.
Nu mai spune nimic și doar ne priveam, simțeam cum se pierde în ochii mei dar totuși nu făcea nici un pas să-mi dea de înțeles ca pot sa ma apropi.
Stiu ca e speriata, era cât pe ce sa fie violata iar acum cu mine, în casa mea unde zilele trecut nici eu nu am fost tocmai drăguț cu ea, nu se simte în siguranță.
Dupa ce aduc trusa de prim ajutor ne așezăm pe canapea și înghit în sec când încep sa ii ating spatele.
-Auu..
Se trage ușor din cauza usturimi, îmi fac buzele într-o linie subțire și trebuia să-i dau mulți pumni pentru fiecare usturime în parte.
-Ce cautai lângă prapaditul ala?
O intreb nervos și simt gelozia se face prezenta când îmi aduc aminte cu se plimbau mâinile lui pe ea.
-Nu știu... Chiar nu știu...
Imi răspunde trista și pierduta.
-Off Tamara, ai nevoie de cineva care sa te protejeze nu sa te pună în pericol, asta nu e iubire.
Ii spun calm și un pic tandru.
-Și ce e iubirea?
Intrebare ei ma surprinde.
-Iubirea e când te simți emoționată sa vezi persoana respectiva, când ai fiori numai când ii auzi vocea, când te simți intimidata dar într-un mod plăcut, când te pierzi în ochii aia pe care ii ai în gând în fiecare seara când adormi.
Înghite în sec și pun pariu ca a închis ochii și ma ascultat, se gândește dacă a avut sentimentele astea fata de cineva.
-Suna frumos.
Spune suav.
-Simteai toate astea cu el?
Stiu ca insist și probabil ca o și sperii puțin dar trebui sa știu ce era între ei.
-Nici unul dintre sentimente.
Zâmbesc când aud și termin de îngrijitul rănilor.
-Cred ca ar trebui sa plec, v-am deranjat destul.
Se ridica în picioare și privește în jurul sau.
-Nici un deranj Tamara, poți sa stai cât vrei.
Stiu ca nu e bine deloc ce simt pentru fata asta dar nu ma pot controla, vreau sa fie a mea, o vreau doar pentru mine.
-Mulțumesc dar cred ca va astepata soția, e destul de târziu.
Ridic sprâncenele și tot odată ma ridic în picioare îmi bag mâinile în buzunar și ma poziționeze în fata ei, e clar ca încearcă sa afle lucruri.
-Nu am nici o soție.
Se încruntat și își lasă privirea in jos, simt al naibii de tare sa o sărut, ard de dorința sa o simt în bratele mele.
Chimia ne atrage și se simte scânteia care ne apropie din ce în ce mai mult.
-Tamara...
Ii șoptesc numele și în momentul în care ea îmi privește buzele a fost semnalul pe care îl așteptăm.
Ii ating ușor obrazul și închide ochii, e atât de pasionala și habar nu are de asta.
Vreau sa ma abțin, dar nu pot, ii ating buzele cu degetul cel mare și își deschide ochii albaștri, nu mai respira de mult normal, avea cele mai cărnoase și moi buze pe care le-am simțit vreodată.
O sărut.
Imi răspunde imediat, știu ca și ea își dorea sa o fac, avea un gust atât dulce.
Ii iau tot parul în mâinile mele și îl duc la spate, avea niște trăsături unice, sunt sigur ca va deveni o femeie care o sa întoarcă toți bărbații capul după ea.
Adancesc sărutul pana devine unul pasional în adevăratul sens.
Când sărutul se termina parca și vraja se rupe, realizez ce am făcut și ma sperii câte de tare mi-a plăcut, nu spunea nimic, doar ma privea, era uimita și simt ca și ea ma vrea.
Am început un joc atât de periculos, suntem în pericol amândoi, este total interzisa o relație de genul având în vedere ca sunt profesorul ei dar jur ca ma face sa renunț la tot.
-Trebui sa plec.
O prind de mana exact cand se întoarce cu spatele la mine și o opresc.
-Eu te duc acasă.
Ne aflam în mașină și tocmai opresc pe o străduță mult mai în spate de casa ei.
-Ai grija de data asta.
Ii spun foarte serios privind-o în ochii.
Coboară din mașină și o privesc pana întra în casa.

Ce părere aveți de carte pana acum, încerc sa nu o mai lungesc atât cu cei doii dar vreau ca povestea sa fie înțeleasă.

Profesorul Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum