Blue // pauza //

Surpriza

Din perspectiva lui Blue:

-John, opreste aici! ii spun uitandu-ma pe geamul masinii.

-Casa ta e la doua strazi distanta.Te duc pana acolo. spuse el uitandu-se in fata la drum.

-Te rog opreste!O sa merg pe jos.Nu vreau sa vada Jack ca am venit cu tine.

-Chiar asa hidos sunt? intreba el zambind.

Zambet nenorocit.Cum poate spune ca e hidos?

-Nu esti, hidos dar vreau intai sa discut singura cu el despre alianta noastra.

In sfarsit omul asta se hotaraste sa opreasca masina.

-Blue, Jack pare un barbat cu capul le umeri.Nu are 5 ani. imi spune John uitandu-se la mine.

O da, Jack nu are 5 ani si eu sunt o fata buna.

-Bine, sa spunem ca nu are 5 ani, dar tot ca mine facem! ii spun hotarata.

-Pai toata ziua am facut ca tine!

-Si ai scapat de niste criminali!In locul tau as fi recunoscatoare. ii spun razand.

-Am spus cumva ca nu sunt? rase el.

-Bine, vorbim mai tarziu. ii spun cu o voce calda zambind, apoi ii ating mana calda.Am deschis usa si am coborat din masina.

Acesta imi zambi inapoi apoi pleca in graba.Am hotarat sa ma indrept spre casa, dar in timp ce ma miscam usor pe drum, mi-am auzit telefonul sunand.Era Jack:

-Mai stii si tu sa ajungi acasa, Blue?Sau trebuie sa dau  anunt la ziar ca esti disparuta? ma intreba enervat Jack.Parca ii vad fata prin telefon, sigur e suparat.

-Am facut ceva si nu stiu? il intreb calma, slerand ca se va linisti putin.

-Esti plecata de sase ore si nu raspunzi la mesaje, asta ai facut .O sa ajung sa cred ca esti impreuna cu John.

Cat ma poate enerva omul asta si ideile lui idioate.

-Poti termina cu prostia asta a ta?Il cunosc de cateva zile.Am incredere in el atata tot, despre asta trebuie sa vorbim acasa.Sunt la o strada distanta.

-Hai mai repede, am cumparat pizza! imi rase el in telefon, deci sunt sigura ca s-a calmat.

-Ajung acum.

Inchid apoi imi vad linistita de drum.Oare cum va reactiona caposul asta cand o sa auda ca m-am oferit sa il ajut pe John.O sa creada in continuare ca il plac.Dar pentru binele tuturor, ar fi bine sa coopereze.Pana la urma fiecare comanda aduce banin plus deci nu are de ce sa se planga.

In sfarsit am ajuns acasa, cu o mare pofta de mancare:

-Asa deci, ai ajuns! imi spune Jack care ma asteapta in bucatarie.

-Mai nou te crezi tata? il intreb razand.Da-te mai incolo!

-Gata, gata. spuse el dandu-se putin mai departe pe canapea.

-Ăm, trebuie sa vorbim...

Da, se pare ca o sa fie mai greu decat credeam.Nu stiu cum sa ii spun.

-Despre ce? intreba el curios.

-Stii ca azi am fost sa vorbesc cu John nu?

-Da.

-Si nu intrebi ce s-a intamplat? il intreb calma.

-Ma pregateam sa fac si asta, nu am vrut sa te iau la intrebari din prima. imi spusese acesta luand o gura de apa din paharul de pe masa.

-Păi, am aflat de ce vrea atatea arme.Se pare ca are unele probleme Ivanovici.

-Are probleme si cu Ivanovici? intreba el curios.

-Se pare ca da.Doar nu te asteptai sa fie un baiat bun, nu?

-Normal ca nu.Continua.

-Rusul vrea sa il omoare, la fel ca pe tatal lui, iar John vrea sa se razbune omorandu-l pe rus.Incurcat, nu?

-Chiar asa.Continua. 

Se pare ca Jack e mai mult decat curios.

-Deci in final, am facut o intelegere si am vorbit si in numele tau. ii spun putin speriata de cum va reactiona.

-Blue Ivy Cade, ce ai facut cu numele meu?

-Se poate doar sa îi fi spus ca îl vom ajuta cu urmatoarea vanzare de arme? ii spun zambind cu gura pana la urechi.

-Ce ai facut?Realizezi ca asta imi confirma banuiala ca il placi?

La naiba.

-Termina cu asta.John o sa ne faca rost de bani frumosi asa ca nu ai ce comenta.O sa il ajutam sa il ucida pe Ivanovici.

-Si dupa sa cant la o muzicuta in inchisoare?Nu mul-tu-mesc, draga mea!

-Stii ce? Eu o sa o fac, spre deosebire de gaina care sta acum langa mine. ma rastesc enervata la el.

-Ce ai spus? ma intreaba exasperat.

-Ca esti o gaina fricoasa!

-Ei bine o sa vezi ca nu sunt, pentru ca stii ce?O sa il ajutam ÎMPREUNĂ pe John.Ba mai mult, chiar eu o sa îi fac rost de arme! spuse Jack plin de curaj.

-Sper ca o te tii de promisiune! ii spun zambind.

-In fine, ce ai mai facut azi? ma intreba Jack linistit.

-Păi...

-O Doamne, ce naiba ai facut?

-Era sa omor doi oamnei dar nu-i problema.Blue Ivy mereu se descurca. ii spun cu o voce triumfatoare, indreptundu-ma spre frigider.

-Sunt curios cum o sa iesi din probleme dupa ce o sa il ajuti pe John.Retine ca nu tot timpul o sa castigi.

-Ei bine atunci cand o sa pierd o sa apari tu sau John si o sa ma scoateti din belele.Nu degeaba imi esti ca un frate, nu?Ce vrei sa mananci?

-De cand gatesti?

Jack se ridica de pe canapea si se apropie de geam.

-Gatesc de cand nu mai am încredere in tine.O sa comandam o pizza.

-Da, se pare ca te pricepi....

Ma apropii de Jack usor si ma uit in ochii lui:

-Jack, promite-mi ca totul o sa fie bine.Trebuie sa trecem si peste asta dar nu stiu daca o sa fac fata.

Jack ma ia in brate si ma strange usor.Cat mi-a lispsit asta.E fratele meu de suflet si il iubesc mult.Nu vreau sa il pierd.

-Blue, nu conteaza daca o sa fie bine sau nu.Stii bine ca  suntem oameni periculosi.Daca am ales drumul asta il vom duce la capat, dar tu trebuie sa rezolvi problema asta.O sa te sustin in tot ce faci si iti promit ca o sa supravietuiesti.Nu sunt rusii astia mai rai ca americanii.Capul sus!

-Fratele meu, am incredere in tine.Te iubesc!

Imbratisarea se rupe apoi eu ma îndrept catre telefon ca sa comand pizza.

Dupa o seara plina de discutii profunde si prea multa mancare, fiecare merge in camera lui, iar noaptea nu intarzie sa apara.

Hey, am revenit pe wattpad cu un capitol nou, so enjoy:)