Poezii

15

De dor, nu vreau să doară

Ce este pentru tine dorul, iubita mea?
Mi-ar plăcea s-aud doar al tău răspuns,
Nu al vre-unui poet care poate iubea
Și se îndrăgostea, apoi ținea pe-ascuns
Emoția, durerea, întreg amorul său,
Privat de idealul ce-l ispitea la rău.

Ce simți tu mai exact când îți este dor?
O durere moleșită de un spasm rapid?
Sau exces de tulburări care toate vor
Înapoi: rutina, omul, poate și un ghid
Să-ți zică prin ce a putut trece fără tine
Și cât el s-a schimbat, în rău sau poate-n bine.

Ce dorești a mă întreba, draga mea?
De ce privești mirată la ochii mei și taci?
Îmi permiți să-ți fac măcar o cafea?
Și ne așezăm la masa de lângă copaci.
Fiindcă e mai afară, nu știi cât îți ador rozele
Și atingerea cănii tale făcută cu buzele.

Ești foarte supărată când îți este dor?!
Umplută de negativism, simți că disperi?!
Te frămânți intens și amintirile te dor?!
Orice ai face parcă ești secată de puteri?!
Te rog liniștește-te și dă-mi mâna ta,
Ca această reverie să n-o pot uita.