20

148 9 4
                                    

Ce face oboseala

M-a luat un rău nebun de somn de viață și trezire
Din care nu pot să-mi revin și mă adâncesc în nemurire.
Cu cât norii se scurg pe cer, văd cum irosesc timpul,
Dorind să fiu făr de folos ca nimeni să nu-mi știe chipul.
M-aș arunca pe geam să mă lovesc, să cad puternic
Și vremea să mă transforme într-un cadavru statornic
Din care să se înfrupte fiecare cum îi place.
Chiar de-s lacrimi sau scuipat, voi dormi în pace.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 16, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

PoeziiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum