Îmi place când ești sincer
Și când îmi vorbești blând,
Iar când te uiți la cer
Să știi că și eu la el uitând,
Contempl-un singur vers
Pe care nu-l pot scrie.
Nu e așa divers
Dar e adresat ție.
Nu știu cum sunt ochii tăi,
Însă aș vrea să îi zăresc
Și cu-ale inimii bătăi
Să îți mărturisesc
Ceva ce nu pot spune-acum
În rândurile-aceste,
Dar focul va deveni scrum
Și viața o poveste.
Iar dacă stăm îngândurați
Și viața n-o petrecem,
Vom deveni niște ciudați
De n-o să ne-nțelegem.
CITEȘTI
Poezii
PoesíaIar fericită de-aș fi fost În viața mea vreodată, Nu-ți știam vre-un rost Pe lumea asta toată.
