Viața Amayei era simplă și obișnuită până când, într-o noapte, întâlnește un tip plin de sânge în mijlocului drumului.
Viața ei ia o întorsătură uriașă când află că tot ce știa despre lumea în care trăiește este o minciună.
Fără s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
― Amaya! A venit un băiat, mă anunță bunica strigând de jos.
La dracu! Cuprinsă de frământări și gânduri am uitat că am spus că accept să ies cu Edward, așa că nu sunt îmbrăcată deloc pentru ieșire, ci port o pereche de colanți maro și o bluză neagră. Îmi alung din minte băiatul misterios care este posibil să fie chiar băiatul criminal și sar din pat.
― Cobor în zece minute! strig dând năvală la dulap.
Nu vreau să-l impresionez deloc pe Edward, așa că aleg să port niște haine normale: o pereche de blugi slim și o bluză groasă albă. Părul îl las să atârne pe spate și îmi rujez buzele prea pline cu un ruj mat care-mi scot în evidență tenul și culoarea părului. Îmi iau geaca neagră și cobor scările sărind câte una. Nu îl am la suflet, însă nu-mi place să-l fac să aștepte, fiind o persoană punctuală.
Îl găsesc în sufragerie, privind cu mâinile în buzunar tablourile care mă înfățișează pe de pe perete. Când mă aude se întoarce și-mi aruncă acel zâmbet fermecător.
― Bună Amaya, arăți minunat! spune, iar eu îmi dau ochii peste cap.
― Mda, sunt sigură, mormăi.
Bunica îmi zâmbește de pe canapea, ridurile ei adâncindu-se. Îi zâmbesc și eu. Îmi este puțin teamă să o las singură acasă după ce polițiștii au spus că s-a petrecut o crimă atât de aproape de casa noastră dar, totodată, știu că nu voi putea să stau închisă tot timpul.
― Nu stau mult, bunico.
― O aduc eu înapoi, nu trebuie să vă faceți griji, o asigură Edward, părând cel mai politicos băiat din lume, iar bunica pare să pice în plasa lui.
― Bine, atunci stau fără griji, răspunde bunica zâmbind. Să vă distrați!
Edward mă conduce afară din casă și imediat gerul mă înconjoară ca o povară grea. Mașina lui Edward, un gip negru pe care l-a primit de la părinții lui când a făcut optspresece ani este parcat în dreptul casei. Îmi deschide portieta, dar nimic din ce face nu poate să-mi îmblănzească sentimentele pentru el. Pur și simplu, nu mă mai atrage, nu-l mai vreau și, gândindu-mă acum, mă întreb dacă chiar l-am vrut vreodată sau a fost o joacă.
― Nu mi-ai răspuns la apeluri nici măcar o dată cât am fost plecat în turneu, îmi reproșează posomorât imediat ce pornește mașina și o ia spre pădurea aproape întunecată.
Mă uit la el, un fotbalist veritabil și mă întreb dacă chiar nu pricepe sau doar se preface. Părul îmi alunecă pe față, iar el întinde mâna să mi-l pună după ureche, după cum avea obiceiul și atunci când eram un semi-cuplu.
