Viața Amayei era simplă și obișnuită până când, într-o noapte, întâlnește un tip plin de sânge în mijlocului drumului.
Viața ei ia o întorsătură uriașă când află că tot ce știa despre lumea în care trăiește este o minciună.
Fără s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Rochia neagră mi se mulează pe corp în partea de sus, însă pe măsură ce coboară devine mai largă, dar deloc bufantă. Rochile de prințesă nu sunt tocmai pe gustul meu. Paige a insistat că rochia trebuie să aibă decolteu, așa că iată-mă purtând un decolteu destul de generos. Nu am sânii extraordinar de mari, astfel că nu este vulgară.
Îmi trec degetele prin părul acum buclat și zâmbesc mulțumită. Bunica s-a descurcat de minune cu părul meu, iar eu am reușit să mă machiez destul de bine. Nu arăt rău, cred. Oricum, chiar dacă nu arăt strălucit, nu trebuie să-mi fac griji, deoarece este un bal mascat și voi purta mască.
Mă încalț întâi, apoi privindu-mă în oglindă îmi pun și masca neagră cu aplicații de dantelă și câteva pietricele albe.
― Acum sunt gata, îmi spun și verific ora pe telefon.
Am terminat cu pregătirea cu douăzeci de minute mai devreme de ora stabilită. Edward va veni să mă ia în curând, iar eu sunt cam lipsită de chef. Merg doar pentru că este important pentru Paige, astfel m-aș pune pe canapea și m-aș uita la primul film pe care l-aș nimeri.
Mă așez pe pat, iar trandafirul uscat îmi apare în raza vizuală, cutremurându-mă din nou.
În cele patru zile care au trecut de la ziua în care am găsit trandafirul mintea mi-a stat tot acolo. Nu am mai reușit să mă simt în siguranță în propriul meu dormitor, iar mintea mea a căutat o explicație plauzibilă, dar fără rost.
Nu sunt proastă. Nu a trebuit mult să devin sută la sută sigură că băiatul acela este cel care a pus scrisoarea în patul meu, fără să-l vadă bunica. Probabil a urcat pe geam, dar este cam imposibil, având în vedere că nu ar avea pe ce să se cațere.
De ce nu am aruncat trandafirul? Habar nu am.
De ce nu am anunțat poliția? Același lucru, habar nu am.
Dacă aș avea destulă minte aș suna și aș povești totul, începând cu noaptea în care l-am găsit rănit și plin de sânge. Dar se pare ca nu sunt atât de deșteaptă.
Cobor scările când aud mașina lui Edward oprindu-se în fața casei. Nu aș vrea să spun că emoțiile îmi face mersul pe tocuri greu dar, din păcate, neîndemnânarea mea este de vină.
Când ajung jos, Edward mă așteptă deja în hol, vorbind cu bunica. Când pașii îmi sunt auziți cei doi își întorc privirea spre mine, amândoi părând surprinși plăcut.
