/de la domnișoara ta cu ochi de sârmă/
Nici nu știu ce să mai scriu. Zilele mele trec de zici că nici nu au fost. E un stres din ăsta constant și mă mai mint că mi-e bine, mai stau, mă mai cufund in treabă, in muzică, orice, numai sa fug de mine și de liniște, să nu ajung din nou doar eu si gandurile mele.
Ca orice dolescent paradoxal, nici macar major, dar simtindu-se in floarea varstei a 2-a, o să fac bubă la inimă si o să intru-n depresie. Eu si oricare alt copil stresat. Am ajuns să mă feresc să mai spun depresie, că a devenit trend si mai nou toată lumea o are.
Sunt un pui de satană, mă irosesc atât pe mine cât si tot ce ține de mine. Talanții mei, cum spun unii, sunt de la un "so called dumnezeu" aviz caracter de fictiune foarte generos, la care iti poti insira lista de dorinte.
Ei bine, acesti talanti se duc pe nimicuri, cum ar fi wannabe jurnalul ăsta. O pierdere de timp, dar consider scrisul terapie, asa că undeva, pe o parte, merita.
Ma gandesc ca poate undeva, cineva ma citeste si se simte.
Sau poate nu.
In fine,
Faza cu talanții e ca treaba cu destinul.
unii sunt inzestrati cu mai mult sau cu mai putin, pe unii cu o soarta buna, pe altii fara soarta, pe unii fericiti, pe altii..
Ce glumă proastă...
CITEȘTI
SAUDADE
Short StoryConsidera-l jurnal atipic. Unora le place sa vorbeasca, sa dea sfaturi, sa dea exemplu. Eu aleg sa trag concluzii. Să-ti vorbesc despre pasajele in care-ti explic ce învart. Să vezi cum mizeria si meschinaria, maruntisurile vietii se afla in fibra t...
