SAUDADE

Sfarsit

Mi-a fost cel mai tare frica, ca într-o buna zi sa te pierd. Si ma intreb cum sa te pierd, cand probabil nu mi-ai apartinut niciodata. Nu stiu daca te voi mai vedea vreodata in fata mea sa iti pot simti mirosul, sa iti simt parfumul. As vrea sa mai gust din calduroasele tale imbratisari si din dulceata sarutarilor tale. Of! Incerc sa imi iau ramas bun de la tine. Vreau sa ajung la un ‘Adio’ mai putin dureros pentru mine, dar tot ceea ce fac, este sa imi fie dor de tine, sa te strang in brate si sa te sarut asa, in gandul meu..

De ce ai facut toate astea? Unde ti-am gresit? Sa imi cer iertare pentru toate cate am facut si pentru toate cate ti-am oferit? Pentru faptul ca m-am intins ca pe tava in fata ta, că m-am daruit, ca te-am lasat sa ma ti in palme, chiar daca eram constienta ca poti ca  sa ma scapi ? Scuza-ma. Scuza-ma, te rog.  Iarta-ma! Iarta-mi ochii ca te-au privit atat de mult incat mi te-ai intiparit pe retina, iarta-i pentru noptile nedormite si pentru cele dormite cu gandul la tine.

Iarta-mi bratele ca te-au strans atat de tare in ele si mainile pentru ca ti-au dat drumul.Iartă-mă că n-am stiut ce sa ti ofer mai bun din mine cand tot ce aveam erai doar tu! Iarta-mi picioarele ca au obosit sa mai alerge dupa tine, ca sunt scurte si tu ai pasul mare.. . Iarta-mi pasii ca nu se mai indreapta catre tine. Iarta-mi neputinta de a trece mai departe si nevointa de a te uita. Iarta-mi tot si toate cate ti-am facut, si binele si raul. Si cuvintele rostite si cele nerostite. Faptele, dragostea, dorul.
Iartă-mi gura asta care ți-a vorbit urât mereu și care ți-a zis de prea puține ori cat te iubește!
Să ştii că şi eu te iert fără măcar ca tu să îmi ceri asta şi fără ca tu să vrei asta. Te iert, iubirea mea. Te iert, puiul meu scump că vrei să renunți la mine cand imi e mai greu. Cand stii ca sufar si ma doare si sunt stresata, si imi plang ochii astia de te oglindeai in ei, plang de tot! E atata durere in sufletul meu, atata panica si atata neputinta, vreau tot si nu vreau nimic.. Si mi-e greu, pentru ca m-am pierdut si nu ma mai recunosc, si nu stiu ce am facut să pleci, ingerul meu, de langa mine. A cui ma lasi? Da-mi macar i frantura din inima mea care e inca la tine si o bucata dintr-o zi in care nu trebuia sa simt atata rau.

Două lucruri nu le înţeleg, nu le ştiu şi nu le cunosc la tine: de ce ai făcut asta, de ce nu poti sa ma ajuti si sa imi vorbesti frumos si dulce, sa ignori tot raul cu care ma apar si sa ignori orice sageata, sa ma vezi pe mine, cum iti fac si eu tie? … De ce nu te opreşti, de ce continui cand ma cert, de ce bebe, cand eu arunc cu sageti, tu treci cu tancul peste inima asta a mea? …
Cu paşi mărunţi şi cu lacrimi în ochi îţi spun ultimul ‘Mi-e dor’, ultimul ‘Îmi lipseşti’ şi ultimul ‘Te iubesc’ spuse din toată inima.
Adio.
Mi-e dor.
Îmi lipseşti.
Te iubesc.
Foarte mult.
Enorm.”