m-am trezit in brațele lui calde .Dupa care am realizat ca nu am bluza pe mine! M-am trezit brusc din pat si mi-am luat tricoul. Astazi e Crăciunul!
Eu : Finn,trezirea!!!
Finn : hm?*spune somnoros*
Eu : e Crăciunul!!
Finn : yes!!!maine e ziua ta!
Eu : eh cui pasa?
Finn : miee duh!
Eu:Finn ia-ti tricoul pe tine *spun rusinata*
Finn : pff dc te rușinezi?parca aseara nu m-ai vazut vai vai :)
Eu : *rusinez mai tare*
Finn : ok mi-l pun acum rușinoasa mica ce esti
Eu : expir calma si ma imbrac,si el la fel.Ne îmbrăcăm in aceasi camera dar nu ne uitam unul la altul.
Coboram jos si acolo ne astepta mama cu fursecuri si prăjituri,si cu un platou uriaș cu mancare.
Eu : wow!
Finn : hai sa mancam!
Dupa ce bagam in noi,am plecat pana la magazin (singura) sa imi iau ceva.Eram la semafor.Asteptam sa se faca verde.Lumina s-a facut din rosu in verde si am inceput sa tranversez cand...o masina ma lovește si cad jos.Nu vad nimic si de abea respir.
Aud doar strigătele disperate ale mamei.
*dupa 13 ore*
Ma trezesc intr-un pat la spital.Ma uit împrejur si vad doar perfuzii care le aveam băgate in maini.
Asistenta : oh buna!
Eu : salut?
Asistenta : cum te simti?
Eu : nu prea bine...
Asistenta : astazi vei fi operata!
Eu : ce?nu!
Asistenta : trebuie!e obligatoriu,oricum tu vei fi adormita.
Eu : Finn...
Asistenta : Finn?
Eu : il vreau acum! Pe el!
Asistenta : nu stiu cine e domnișoara.
Eu : IL VREAU!
Asistenta : asteapta putin.
Eu : Finn!si incep sa plang
Asistenta pleaca.
Ma uit panicata împrejurul meu si incep sa am un atac.Respiram greu.Il voiam pe Finn!
Eu : ce s-a intamplat!vreau sa imi explice cineva!il vreau pe Finn!
Vin mai multi doctori si imi baga o injecție in mana.Ma adorm.
Incepe operația...
*dupa 1 zi*
M-am trezit si lumina soarelui bătea pe fata mea prin geam.Mama era langa mine.
Eu : mama?
Mama : te-ai trezit!!cum esti?
Eu : nu prea bine...am o stare naspa...ma doare rau spatele.
Mama : de la operație...
Eu : unde e Finn?
Mama : pai...au venit parintii lui ...am avut o conversatie mai privată cu parintii lui si au spus ca il lasa cu tine.Dar sa fiti doar prieteni.Trebuie sa va veghez tot timpul si voi pune camere de supravegheat!In special in camera ta si a lui!
Eu : camera mea si a lui?
Mama : da,veti fi in camere separat.Parintii lui l-au lasat in grija mea pana incepe scoala.Nu pot sa isi lase jobul.
Eu : of mama...te rog lasa-ne sa fim impreuna!si sa nu le spui!
Mama : nu.Ma tin de cuvant!
Eu : inchid ochii si incep sa plang fara sa observe mama.
Finn intra pe usa.
Finn : Steph!!!
Eu : Finn!!!!si incerc sa il imbratisez din pat.Ma durea îngrozitor.Tot.
Finn : te iubesc!nici nu sti cat m-am îngrijorat!
Mama : Finn,sa sti ca i-am spus si lui Steph de cele întâmplate.
Finn : bine... *face o fata trista*
Finn incearca sa ma sărute dar mama il oprește.
Mama : doar prieteni!nu uitati!
Finn : nu pot nici acum?doar un sarut scurt?
Mama :nup!
Eu : Finn?ma ajuti sa ma ridic?
Finn : da!stai sa iti aduc scaunul cu rotile.
Ma ridic in fund si Finn ma prinde de maini in timp ce ma ajuta sa ma ridic si sa ma așez pe scaunul cu rotile.
Eu : mama,ma duc cu Finn intr-o plimbare in spital.
Mama :bine.Sa nu va prind ca va sărutați!
Eu : bine mama,am inteles.
In gândul meu "pff normal ca o sa il sarut doar de aia ma duc doar cu el"
Finn : unde mergem?
Eu : in spatele spitalului.
Ma duce acolo.
Eu : Finn,hai in fata mea.
Vine Finn si se uita îngrijorat la mine.Aratam plină cu răni,aveam o gramada de bandaje,si aveam o mana in ghips.
Finn : ce e ?
Ma apropii de el si il sarut.Imi raspunde la sarut.Ne sărutam in timp ce câțiva pacienți se uitau la noi cu drag. Auzeam unul din spate :
?? : oh doamne!uite!fata in scaunul cu rotile si baiatul inca o iubeste!ce dragut!
Am oprit Sărutul si ne uitam unul la altul.
Eu : nu pot sa cred ca ni se intampla asta...
Finn : nici eu...
Dupa 2 saptamani
Asistenta : ok,astazi poti scapa din spital,dar trebuie sa respecți tratamentul si sa nu depui efort!
Eu : bine!
Umblam foarte greu.Trebuia sa umblu cu cârje.
Finn ma ajuta.Mama era acasa,imi pregătea dormitorul,si celelalte chestii necesare.
Eu : Finn?
Finn : da?
Eu : vreau o imbratisare.
Finn : ma imbratiseaza cu drag si imi da un pupic pe frunte.
Eu : te iubesc
Finn : si eu
Ajung acasa si ma pun in pat.Eu si Finn aveam un plan.Sa mearga Finn pe ascuns la baie si eu sa intru dupa el.
Zis si facut.Eram amandoi in baie povestind.
Eu : iti dai seama ca nu ti-am mai dat un sarut pe buze de 2 saptamani jumătate?
Finn : Steph...suntem singuri.
Eu : vrei?
Finn : mai intrebi?*vine spre mine* ma saruta foarte placut făcându-mi buzele roșii ca focul.Ma prinde de talie si ma saruta putin mai rapid
*face o pauza*
Finn : Steph...?
Eu : da?...
Finn : nu mai pot face asta.Acum te vad ca o prietena.Cand o fac ma simt ciudat.
Eu : de ce?
Finn : pai ma simt aiurea ca sunt cu tine impreuna in secret.Vreau sa fim prieteni.
*eram socata*
Am leșinat.Am cazut in brațele lui.
Finn : STEPH?HEI!!!STEPH!!!
Il aude mama si urca rapid sus.
Mama : ce se intampla?
Finn : a leșinat!
Mama : ma ia repede in brate si imi da o mica injecție care a fost recomandata de asistenta pentru momentele de lesin.
Mama : nu inteleg de ce a leșinat.A spus asistenta ca leșina doar cand se simte foarte naspa sau cand cineva o supara.
Din perspectiva lui Finn
In acel moment ma simteam vinovat.Stiam ca eu am suparat-o.
Finn : stiti....eu am suparat-o.
Mama : ce? Cum?
Finn : ne-am facut un plan...sa mergem amandoi in baie si sa stam impreuna...
A spus ca ii e dor sa ne sărutăm si am inceput sa o sarut dar dupa m-am oprit fiindca ma simteam naspa ca fac asta.
Mama : foarte bine Finn!sunt mândra de tine.V-am spus clar ca nu mai sunteti impreuna! Si ca nu mai aveti voie sa va sărutați!
Finn : da...
Din perspectiva lui Stephanie
M-am trezit si ii vedeam pe mama si Finn ca povesteau.Nu auzeam decat niste bâzâituri.
Eu : mama?
Mama : Steph! Cum esti?
Eu : sunt ok...*am inceput sa aud*
Finn : scuze Steph...
Eu : *il ignor* mama,ma duci in camera te rog?
Mama : da haide.
Ma pun in pat si adorm.
