Ziua următoare merg imediat la spital,iar Jimin la companie.
Când intru în salonul lui Cindy o văd trează,discutând cu mama ei și merg să o îmbrățișez.
-Cindy..
-Văd că ți-a fost dor de mine.chicotește ea.
-Evident!
-O să vă las puțin singure.spune Julia și iese.
-Mă bucur că ești bine.
-Asta?E o nimica toată,astăzi mă externează.
-Chiar și în momente ca astea poți fi atât de optimistă?
-Hei,sunt Cindy!Mă cunoști deja.
Mă așez pe marginea patului de spital și discutăm,iar la un moment dat Cindy devine mai serioasă.
-Dar e ciudat,Kimberly..
-Ce e ciudat?
-Toată întâmplarea asta.Știi că mereu port inhalatorul cu mine,nu?
-Da.
-Păi,tocmai ieșeam din restaurant unde am luat cina cu mama,iar în drum spre mașină simțeam că rămân fără aer și nu l-am găsit în geanta mea.Foarte bizar.
Ceea ce îmi spune Cindy mă pune pe gânduri și nu îmi vine în cap decât un singur cuvânt..Jungkook
-În fine,sunt bine acum datorită acelui bărbat.Nu știi cine este?
-Um..
În acel moment,Julia intră în salon cu niște foi în mână.
-Am rezolvat!Cindy te poți pregăti de externare.
Mă uit la Cindy și îi zâmbesc.
-Kimberly,sper că nu te superi dacă Cindy va rămâne la noi pentru câteva zile.
-În niciun caz,Julia!Înțeleg perfect.
-Mă bucur atunci.
Mai petrec puțin timp cu Cindy și mă pregătesc să plec.
-O să fii bine singură acasă?
-Știi că am un iubit care să îmi umple golul,nu?
Aceasta chicotește și ne mai îmbrățișăm încă o dată.Îmi i-au rămas-bun de la ele și plec.
Furia pune stăpânire pe mine și urc în mașină,conducând spre companie.
-Mă jur,dacă Jungkook este de vină pentru ce i s-a întâmplat lui Cindy..murmur și strâng puternic volanul.
Ajung destul de repede la companie și urc rapid spre biroul lui.
-Mă scuzați,domnul Jungkook este ocu-
Încearcă secretara să mă oprească,dar intru în biroul lui și închid ușa după mine.
Acesta ridică ochii din niște fișe și zâmbește când mă vede.
Secretara intră după mine și încearcă să se explice.
-E în regulă,poți pleca.spune acesta,zâmbind în continuare.
Tipa aia pleacă,iar Jungkook se ridică de pe scaun și își așează sacoul.
Rânjetul lui mă înfurie cât mai mult și mă apropii de el,plesnindu-l peste obrazul stâng.
Jungkook își întoarce capul la impactul cu palma mea și îi ia câteva secunde să realizeze ce s-a întâmplat.
-Tu ai fost,nu?!
Acesta mă privește furios și văd cum maxilarul i se încleștează.
-Tu realizezi ce tocmai ai făcut?mă întreabă mai mult șoptit.
-Răspunde la întrebare!Din cauza ta Cindy a făcut o criză de astm?strig și simt cum fața mi se înroșește.
Jungkook își schimbă starea și începe a râde.
-Da,eu am fost!
Când îi aduc răspunsul ochii mi se umplu de lacrimi.
-Îți dai seama că putea să moară?!
-Ar trebui să îmi pese?
-M-am săturat de tine..Mereu trebuie să faci ceva care să mă afecteze.
Ce vrei de la mine?lacrimile îmi cad,dar le șterg imediat.
Expresia sa facială se schimbă și pe fața lui văd o urmă de regret.
-Te urăsc!țip cât de tare pot și ies pe ușă cu lacrimi în ochi.
Pornesc pe hol în pas alert,nu mai suport să stau aici.
Mă lovesc de cineva pe hol și când îmi ridic privirea îl văd pe Jimin.
-Kim?Ce s-a întâmplat?întreabă îngrijorat când îmi vede chipul.
-Lasă-mă în pace!îi spun pe o voce plânsă și încep a alerga.
-Kim!îl aud,strigând și alerg mai rapid.
Ajung în parcare și mă îndrept spre mașina mea.
-Kimberly,stai!îl aud din nou pe Jimin.
Sunt mai rapidă ca el și urc în mașină înainte să mă ajungă.Ies din parcare și îl văd în depărtare prin oglinda retrovizoare.
Continui să plâng și conduc spre locuința mea.
Jimin continuă să mă sune și îmi închid telefonul.Nu vreau să îl văd în momentul ăsta.
Ajung acasă și încui ușa după mine.Merg în bucătărie și îmi pregătesc un pahar cu apă pentru a mă liniști puțin.
Nu termin apa din pahar că aud soneria de ușă,sunând insistent.
