-Ei bine,domnul Oh știe de relația ta cu nepotul lui,pur și simplu este încântat de asta.Și mi-a mărturisit că ar putea lăsa compania pe mâinile lui Jimin liniștit,dacă voi doi v-ați căsători.șoptește mama de parcă nu ar vrea sa fie auzită de cineva,iar eu îmi măresc ochii la vestea ei.
-Poftim,căsătorie?!mă răstesc la mama mea.
-Știu că este puțin cam devreme,dar-
-În niciun caz!Avem abia câteva luni împreună,plus că nu suntem în cel mai bun moment al relației noastre.
-Ce s-a întâmplat,v-ați certat?
-Nu întreba.
Vestea m-a lovit pe neașteptate,încă nu sunt sigură că relația noastră va fi una de lungă durată.Da,țin la el..mult,dar nu pot să mă arunc cu capul înainte.
-Se pare că doar eu sunt încântată de veste.
-Da,mamă!Cum poți să te bucuri,am doar 19 ani,abia am început facultatea!
-Când o spui așa..
-Uneori,am impresia ca eu sunt cea matură și tu adolescenta.
Ne vine comanda și mâncăm în liniște,eu încă fiind furioasă pe mama.
După micul-dejun,îmi i-au rămas-bun de la ea și plec înaintea ei.
În continuare,merg la Cindy în vizită pentru a-mi spune oful și pentru a vedea dacă este mai bine.
Părinții ei nu erau acasă și ne-am făcut comode în camera ei.
-Mi-a fost dor de tine,Kimberly.
-Și mie,Cindy.Cum e acasă?
-Mama mă dădăcește de câteva zile,am scăpat puțin astăzi.Dar în rest,totul este bine,mi-a lipsit locul ăsta.Dar la tine,cum e să locuiești cu Jimin?
Oftez.
-Ce a fost oftatul ăla,lucrurile nu merg bine?
Stau pe gânduri puțin,gândindu-mă cu ce să încep și îi povestesc totul,înafară de faza cu Jungkook,nu vreau să îi fie teamă.
-Ești bine?mă întreabă ea după ce termin.
-Așa cred.
-Dacă o prind pe Melissa aia nu știu ce-i fac!
-Asta e prietena mea cea mai bună!râd eu.
-Și acum ești supărată pe Jimin?
-Nu.Știu că nu a greșit.Îmi e dor al naibii de tare de el,dar nu pot să trec așa ușor peste asta.
-Îl testezi puțin?
-Așa ceva.
-Ce ar trebui să fac ca să ți-l scot din cap pentru câteva ore?
-Ce vrei tu,oricum nu am de gând să mă duc prea curând.
* * *
Este deja seara târziu și mă îndrept spre casa lui Jimin.Aerul este rece,iar mâinile mele sunt înconjurate în jurul meu,încercând să mă încălzesc cât de cât.Telefonul îmi este mort,picioarele mă dor îngrozitor din cauza tocurilor.
Într-un final,ajung acasă la Jimin și bat la ușă.Nu trec nici 5 secunde că ușa se deschide cu putere,iar Jimin mă trage la pieptul lui când mă vede.
Totul este atât de rapid încât nu realizez pe deplin ce se întâmplă.
Căldura trupului său mă învăluie și îi înconjur talie cu brațele mele.
-Am fost atât de îngrijorat..murmură și simt cum mă strânge mai puternic în brațe.
După ceva timp mă eliberează din îmbrățișarea lui și mă trage în casă.
Îl urmez fără să spun nimic și îl văd cum îmi mai aruncă câte o privire până ce urcăm în camera lui.
Îmi aduce un hanorac de al lui și îl pun pe mine.
-Vorbește cu mine,iubito.îmi spune pe un glas blând și simt cum mă topesc.
-Ce ai făcut azi?
-M-am gândit la tine toată ziua,de ce n-ai răspuns la telefon?
-Nu am avut baterie.
-Mai ești supărată pe mine?Ce aș putea face ca să mă revanșez?
-Jimin,sunt supărată pe mine,nu pe tine.
-Nu spune asta.Ai fost bună față de cineva care nu merită,nu este vina ta.Haide să nu mai vorbim despre asta.Nu vreau să te știu tristă.
-Îmbrățișează-mă..murmur și îl privesc pe sub gene.
Jimin se apropie mai mult de mine și îmi oferă altă îmbrățișare.
-Promit să nu mai las ca alte probleme să intervină între noi..
