ARIANNA
Am spus că trebuie să apar în fața lui . Chiar dacă avea să mă alunge, ori să mă ignore și să meargă mai departe. M-am îndreptat acolo din nou . Nu credeam că voi prinde un moment potrivit . Se pare că ieșea din clădire . Nu părea grăbit, însă cu acesta se mai afla un bărbat :
-Nu se poate să faceti asta domnule Nathan! Vă rugăm, știti foarte bine ce rol aveti. AVEM NEVOIE DE DUMNEVOASTRĂ!
S-a oprit din mers. În același timp, mă apropiam de cei doi . Nathan m-a remarcat fiindcă nu era cine știe ce treabă complicată . În clipa în care bărbatul a vrut să arunce o privire , Nathan l-a atins pe brat scurt :
-Lasă-mă singur . Vorbim data viitoare .
Fără alte comentarii inutile, bărbatul a tăcut resemnat și s-a retras. Cand am încetinit și mi-am ferit privirea , Nathan s-a uitat in urma bărbatului agasat :
-Nu mă așteptam . Să te văd .
Îmi zice pe un ton jos , fără să simt ceva in vocea lui . Nici măcar nu mă pot uita la acesta . Privesc în continuare spre picioarele noastre și trag aer în piept :
-Vrei să plec ? POT SĂ PLEC .. Și să nu te mai caut .
Nu știu de ce am senzatia că l-am pierdut . M-AM INCREZUT IN VORBELE ALTEI PERSOANE ȘI PLĂTESC. MĂ DOARE . NICI MĂCAR NU NE-AM BUCURAT DE ACEASTĂ RELAȚIE . NICI NU A FOST UNA PENTRU NOI , NU NE-AM TRĂIT SENTIMENTELE :
-Nu putem vorbi aici .
-Poate nu doresti să vorbim ? Înțeleg dacă nu vrei .
-Crezi că nu vreau? mă intreabă afectat și înghit în sec , fără să fac vreo mișcare . Doar cand mă apucă de brat, reușesc să tresar uimită :
-Nu te teme . Eu nu sunt ARI .
Îmi dă replica pe un ton dur și mă forțează să-l urmez , dar nu intr-un mod inuman . Îmi potrivesc pasii cu acesta și prefer să mă las ghidată de el , cu toate că poate să mă elibereze acum :
-Te-am luat vreodată cu mașina ?
Se uită spre mine lung și de data asta ,ii prind privirea. Observ un zambet pe fața sa , chiar dacă e amenințat să dispară :
-Nu cred.
-Atunci e momentul . Să ne bucurăm , măcar de atat . NU ?
. . .
O oră mai tarziu mă așez la masa respectivă ,după ce Nathan se comportă precum un domn și mă tratează cu atenție. Îmi arunc privirea în jur , de ce trebuie să fim într-un loc atat de stilat ? PARE SCUMP . NU VREAU SĂ CRED CĂ MĂ AFLU LA INTALNIRE CU EL .
CHIAR NU ȘTIU CE SĂ FAC . NU ȘTIU CE SĂ SPUN . NU ȘTIU CUM VA DECURGE TOTUL :
-Ce doresti ?
Mă întreabă calm și mă schimb la chip . Vreau să-l ating pe mană , dar isi retrage bratul imediat :
-Nu vreau nimic . DOAR SĂ MĂ ASCULTI! Dacă ai de gand să te feresti de mine , de ce m-ai adus aici ?
Îmi tremură vocea și încerc să nu plang . Nu ar fi bine pentru mine . Nu pot să cred că latura aceasta sensibilă a fost scoasă la iveală DE NATHAN. NU DOAR CĂ A TREZIT VIAȚA ÎN EA , DAR NICI MĂCAR NU POT SĂ MĂ MAI CONTROLEZ ÎN FAȚA LUI . ATAT DE RĂU AM AJUNS ÎN VIZIUNEA MEA ÎNSĂ NU SUNT SUPĂRATĂ :
-Nu putem să vorbim așa . Trebuie să mănanc . SUNT OBOSIT .
-Poți să mănanci , alături de mine? mă trag de nas izbită în plin de gestul său , de vorbele sale, de faptul că se comportă de parcă nu am distrus totul între noi :
CITEȘTI
Iubire din obstacole
RomanceEvony Elaine Arianna Surorile care vor fi salvate de iubire, ori îngropate pe veci în nefericire .
