Fluturi - Billie Eilish (18+)

Capitolul 11 - John

- "Tu ești Billie, Billie Eilish, artista?" Mă întreabă el.

Nu spun nimic pentru un moment, privesc podeaua apoi ii răspund.

- "Da, eu sunt". Îi raspund eu.

- "Am văzut câteva articole despre tine, dar niciodată nu am fost atent la stilul tau vestimentar"
Îmi explică el.

- "Următorul" spune casierița.

Plătesc, apoi ies cu fotograful pe urmele mele.

- "Uite, as dorii o ședință foto, poate îți cer prea mult. Dar eu sunt și fotograful a mai multor artiști." Spune el.

- "De exemplu?" Îl întreb deblocând mașina.

- "Camila Cabello, Katy Perry, Sabrina Claudio...lista continuă."

Nu îi dădusem atenție, până când aud "Sabrina Claudio".
Interesul mi-a crescut dintr-o dată.

- "Bine, ai o carte de vizită sau ceva? Trebuie sa vorbesc și cu managerul meu." Ii spun eu deschizând ușa mașinii.

- "Poftim!" Spune el dandu-mi o carte de vizită.

- "Jonnathan Whitford" presupun că ăsta este numele tau. Nu?" Îl întreb eu.

- "Da, mă suni pentru a vorbi!" Spune el.

- "Bine" ii spun eu urcând în mașina.

- "Și nu uita! La orice oră!" adaugă el.

Nu mai zic nimic, închid ușa și plec.
Pe drum nu mă puteam concentra pe ceva anume. Nu acum.

Ajung acasă. Dintr-o dată îmi intră zeci de mesaje. Îmi dădusem seama că oprisem datele mobile pe drum.

Multe erau de la Finneas. Nu le citesc, decid că mai bine este să îl sun.
Peste câteva secunde răspunde.

- "Billie! Unde ești!?" Mă întreabă el cu o disperare in voce.

- "Acum am ajuns acasă. Ce s-a întâmplat?" Îl întreb eu.

- "Mama, este la spital!" In acel moment am avut sentimentul pe care îl ai când faci un duș rece.

- "Cum, de ce?" Îl întreb eu.

- "Vorbim aici, îți trimit adresa prin mesaj, vino cat de repede poți." Spune el încheind apelul.

Nu stau mult pe gânduri, aștept mesajul lui Finneas apoi ple.

Pe drum mă gândeam la tot ce este mai rău. Astăzi de dimineață a vrut să vorbească cu mine, dar am plecat ignorand-o.
Când ajung, Finneas mă aștepta la intrare.

- "Îmi explici ce se întâmplă?" Ii spun eu.

- "Nu te speria, bine?" Spun el.

- "Finneas...spune odată!" Ii spun eu începând sa mă agit.

- "A suferit un infarct astăzi de dimineață." Spune el pundandu-si fruntea in una dintre palme.

Eu nu știam cum să reacționez, nu știam ce să zis sau sa fac.

- "Pai...și este bine?" Îl întreb eu.

- "Nu este moartă...dar nici vie" rapsunde el.

- "Este destul de in vârsta, o astfel de chestie o doboară repede." Adaugă el.

- "Și tata? El unde e?" Întreb eu.

"Este cu ea in salon. Dar tu unde ai fost?" Întreabă el.

- "Poveste lungă." Ii răspund eu.

- "Billie, ce se întâmplă cu tine? Mama mi-a tot spus că lipsești des de acasă, nu spui nimănui unde mergi sau de unde vi. Amândoi își fac griji pentru tine, lipsești nopțile, este periculos." Spun el.

- "Știu Finneas, știu! Dar până la urma urmei sunt majoră, este alegerea mea. Daca nu le convine mă voi muta." Ii spun eu, purtandu-ma agresiv, probabil din cauza stresului, problemelor și lipsei de somn pe care o aveam.

Finneas nu mai zice nimic, doar mă privește nedumerit. La un moment dat iese Claudia din spital.

- "Este mai bine?" O întreabă el.

Claudia nu spune nimic, doar negă din cap, lăsând de înțeles că nu.

- "Bine, eu plec. Mă suni când este mai bine!" Spun eu apoi plec.

Aud in urma mea, "Billie! Vino înapoi"
Însă am plecat mai departe.

Intru in mașina. Gândurile incep sa mă bată.
O iubesc pe mama...dar am deja probleme mele cu care nu mă mai pot lupta și care mă omoară.

Mama nu mai este bine, tata nu mă mai vede pe nimeni din cauza mamei. Finneas mă urăște, și Amalia nu vrea să mă mai vadă.

Chiar că am pierdut totul, având în vedere că acum 2 zile aveam totul!

Merg acasă, îmi strâng toate lucrurile și merg la un hotel la capătul orașului. Aveam destui bani pentru a trăi pe cont propriu, urma să stau la hotel până îmi găsesc un apartament cu chirie, sau până îmi cumpăr unul.

---

Mâine zi

---

De ieri de când am intrat în hotel, nu am mai ieșit de acolo.
Doar la cină, dar totuși nu am putut mânca prea mult.

Toată noaptea am dormit în total 2 ore.

Văzând că nu mai am ce face, îmi caut un apartament. Am găsit destul de multe, însă nici unul nu era pe gustul meu.

Peste câteva ore găsesc insfarsit unul in San Francisco. Era încăpător și nu era scump.

Ora 13:30

Peste câteva zile, a fost totul gata. Când ai bani, totul funcționează mai repede.

Sa locuiesc singura nu a fost țelul meu. Însă nu mai aveam de ales.

Între timp, nimeni nu m-a mai contactat. Nici Finneas, nici...Amalia.
Eu mă gândesc la ea aproape incontinu, însă este prea târziu acum.

Intre timp ce despachetam hainele, îmi cade o carte de vizită din buzunarul unui hoodie mai vechi.

Îmi aduc aminte de Jonnathan Whitford.
Asta ma pus pe gânduri, dar mă decid să îl sun.
Peste câteva secunde răspunde, mă invită la el.

Nu am spus nu.
Ora întâlniri era la 14.00, având în vedere că sunt doar 7km depărtare, nu am nevoie de mult timp.
Plec cu 15 minute înainte de ora întâlniri.
Între timp trec peste marele pod din San Francisco, Golden Gate Bridge. Podul despre care am scris și o melodie. Daca stau sa mă gândesc nu am mai scos de jumătate de an nimic nou, nu am fost însă căutată. Iar concertele le am într-o lună. Chestia buna este că acum pot călătorii singura, nu mai sunt minoră.

Într-un final ajung la Jonnathan acasă.
Mă invită înăuntru.

- "Nu credeam că vei vrea sa vi." Spune el.

- "Da, de ce sa nu." Spun eu pe un ton neutru.

Apoi mă invită în studio. Părea legit. In studio mai era un tip.

- "El este John!" Spune el.

In acel moment se întoarce tipul...era acel John, timpul care era cu Alex. In acel moment am înghețat.

John se uită la mine mirat pentru o secundă.

Între timp mă refăcusem fizic cât și psihic. Era stabilă psihic încât să pot rămâne calmă.

---
Acest capitol a avut mai mult de a face cu sentimentele și comportamentul lui Billie.
---