Fluturi - Billie Eilish (18+)

Capitolul 1 - Curele

Ador hainele second-hand. Ciudat, nu?
Majoritatea ar spune că este scârbos sa porți haine aruncate de ceilalti. Eu însă...sunt de altă părere!

Intru in magazin, afară soarele bate extrem de tare, ajungând la o temperatură de până la 35° de grade celsius. Daca mă întrebi pe mine nu este o temperatură des întâlnită in L.A., orașul în care m-am născut.

Incep să mă delectez căutând secțiunea de curele, nu am fost de prea multe ori la acest SH. Căutând o cale de scăpare printre grămezile de haine, mă ciocnesc de cineva. O fată scundă, părul negru și haine oversize. Pare genul de fata bogată. Multele inele pe care le avea pe degete se loveau in timp ce scria pe telefonul ei cu spatele sticlat.

In momentul in care am atins-o își ridică privirea pentru o secundă din telefon, lăsându-l deoparte și privindu-mă direct in ochi pentru câteva milisecunde.

- "Scuze!" Ii spun eu privind acei ochi gri. Încerc sa rămân calmă, dar nu pot, simt o agitație, chiar nu sunt introvertită de fel, dar ea îmi da o anumită emoție. Privirea ei pare a fi fără emoții. Brusc se așterne o tăcere timp de câteva secunde.

-"Este ok..!" spune ea, apoi redeschizând telefonul își continuă drumul.

Eu in continuare căutam acea secțiune de curele. Ador curelele. După ce mă mai învârt prin încăpere câteva minute aud pe cineva in spatele meu.

- "Ce cauți mai exact?" Spune o voce joasă dar totodată lina și cunoscută. Întorc capul, era ea.

- "Secțiunea de curele, normal era în fața, acum nu mai este..." Încerc sa ii explic eu avand o tentativa de a-mi controla emoțiile.

Sa fiu sinceră, pare tipul de "Bad girl" de care ar fi mai bine sa fugi. Dar este nespus de frumoasă!

- "După secțiunea cu oglinzi, sunt in spate de tot." Spune ea zâmbind puțin cu colțul gurii.

- "Mersi..." Ii spun eu plecând  în căutarea secțiunii.

Acei ochi, nu-mi pot scoate acea imagine din minte. După câteva secunde găsesc multele și căutatele curele. Încep să probez o curea care sa mi se potrivească și care, desigur, să îmi placă. Incontinu simt o anumită tensiune, apoi văd fata de adineauri, cu o cutie de carton, o ducea în spatele magazinului, care părea a fi o magazie. Totuși își verifica telefonul din 30 in 30 de secunde.

- "Lucrezi aici?" O întreb eu încercând să nu o deranjez.

Din nou își închide telefonul, și mă privește.

- "Nu, am venit dor sa las niste haine mai vechi pe care nu le mai port." Spune ea parând preocupată de ceva.

- "Ce tare, se pare că porți multe haine de firma." spun eu timidă privind in jos, căutând printre curele mai departe.

- "Da, câteodată..." Spune oferindu-și toată atenția telefonului.

- "Tu ești noua pe aici? Nu te-am mai văzut. Și vin totuși destul de des pe aici." Spune ea privind în telefon, totuși la sfârșitul propoziție aruncându-mi o privire caldă.

- "Nu sunt nouă în oraș, defapt aici m-am născut. Doar că nu vin foarte des in aceasta parte de oraș, mai ales la acest SH, am câteva care sunt mult mai aproape. Aici vin doar când vreau o curea nouă...sau in special accesorii." Ii explic eu.

- "Ești pasionată de curele?" Spune ea zambind băgând telefonul in buzunar, apoi ridicând cutia de jos.

- "Da...oarecum. Adică curelele sunt cele mai importante în garderoba." Ii spun eu găsind una potrivită la prima vedere.

- "Stai o secunda să las asta în spate!" spune ea.

Nu spun nimic, doar mă uit la cureaua găsită. După 5 secunde vine din nou.

- "Ai găsit deja una?" Mă întreabă ea privind către cureaua din mana mea.

- "Da" ii spun eu punându-mi cureaua împrejurul taliei pentru a vedea daca îmi este bună.

- "Te ajut?" Se oferă ea.

Normal aș fi spus nu, fiindcă nu sunt genul, dar parca nu puteam sa nu îi accept așa zisul ajutor.

Vine langâ mine și îmi înconjoară talia, îi puteam simți inelele.
Pare a fi o persoană foarte gentilă, luând in calcul felul sau de a se prezintă. 

- "Îți este bună... apropo, ai o talie foarte subțire." Îmi spune ea. Tocmai ce observasem cat de tare am roșit in obraji.

- "Mersi mult..." ii spun eu, ea îmi înmânează cureaua. Pentru o ultimă dată mă mai privește in ochi, apoi mă întorc și plec către casa de marcat. Plătesc, apoi ies directionandu-mă către statia de autobuz.

Se făcea că și ea a ieșit din magazin odată cu mine. Nu stiu dacă este coincidența sau nu.
A observat că așteptăm autobuzul, apoi o vad cum se urcă în mașină. Un Dodge challenger 2019. O mașină pe care probabil nici in vise nu mi-aș permite-o. O clipă mai târziu văd că se oprește în drept cu mine. Dă geamul mașinii jos.

- "Mergi acasă?" Mă întreabă ea.

- "Da" îi răspund eu.

- "Ok, urcă, te duc eu!" Spune ea zâmbind.

Pentru un moment nu voiam, dar m-am gândit că totuși, de ce nu?

Mă urc în mașina. Drumul a fost destul de relaxant. Un drum de 20 de minute. 10 minute a fost o liniște cumplită. Apoi ea începe să vorbească.

- "Și? Cum te numești?" Mă întreabă ea cu o mână pe volan și celălalt pe piciorul său.

- "Amalia, Amalia mă numesc. Tu?" Ii rapsund eu terminând propoziția cu o întrebare.

- "Billie, Billie Eilish. Probabil ai mai auzit numele ăsta." Spune ea zâmbind ironic.

- "Da, am auzit și de la prieteni și de la radio." Spun eu privind reacția ei. Nu a spus însă nimic, nu a reaction in nici un fel.

- "Știu că nu ne cunoaștem mai deloc, dar mâine am o invitație la un bal in care sunt invitată cu familia mea și doi prieteni. Unul dintre prietenii mei nu poate veni, si restul nu vor să vină. Ce zici, vrei sa vi tu? Nu este nimic extravagant, dar ar fi o idee proastă să refuz invitația asta. Este ceva exclusiv!" propune ea privindu-mă din când în când.

Pentru un moment este liniște, nu stiu ce să spun. Dar nu puteam nega, era o șansă unică.

- "Ok, dar când?" Ii rapsund eu.

- "Peste două zile, miercuri la ora 19:00. Ce zici?" Spune ea încheind propoziția cu un zâmbet.

- "Sigur..., da sigur!" Spun eu realizând, sau... cel puțin încercând să realizez situația.

- "Îți mulțumesc, m-ai salvat!" Spune ea privând inspre directia mea.

- "Am ajuns." Spune ea.
Îi mulțumesc apoi cobor, uitând complet de ce vorbisem cu ea adineauri.
Eram cu capul in nori, se putea observa asta!

- "Stai! Închide ușa." Spune ea, luând o foaie și un pix din bordul mașinii, scriind un număr de telefon.

- "Poftim, ăsta este numărul meu de telefon, poți să imi scrii oricând." Spune ea.

- "Ok, mulțumesc" spun eu apoi, coborând din mașină.

Puteam simți că mă privește, și aveam din nou acea tensiune...sau...presiune în stomac. Oare sunt fluturi?
-----

Următoarele capitole vor fi mai interesante, promit!