Fluturi - Billie Eilish (18+)

Capitolul 15 - Un date și un mormânt

Intru înăuntru, fotograful se uită la mine pentru o secundă apoi rămâne blocat.

"Nu cred...tu ești ..." Spune el balbaindu-se apoi întrerupt de Sabrina.

"Billie Eilish" Spune Sabrina, apoi vine la mine pentru a mă îmbrățișa. În acel moment inima a început sa îmi bată extrem de tare.

Nu am prea avut șansa să vorbesc cu ea. Doar pe Instagram o singura dată, și odată live la un concert de-al ei.

"Tu ai chemat-o?" Spune el.

"Nu...nu știu ce face aici." Spune Sabrina tinandu-si o mana la mine pe umăr în timp ce vorbea cu fotograful.

Apoi mă privește. Acei ochi căprui. Nu știu ce se întâmplă cu mine, apoi privind acei ochi, mi-am adus aminte de Amalia.

Apoi îmi aduc aminte pentru ce am venit defapt aici.
Merg către fotograf.

"Unde este Jonathan? Și John?" Il întreb eu.

El se uită la mine cu un semn de întrebare, apoi mă trage mai în spate pentru a nu auzi Sabrina nimic.

"Asculta, ne întâlnim astăzi la cafeneaua asta. La ora 18!" spune el și îmi dă o adresă.

"Nu spune nimeni nimic, îți voi explica eu totul, nu vreau sa îmi distrug reputația." Adaugă el.

Eu nu mai spun nimic și ascult ce îmi spune.

"Pai eu va las atunci sa vă terminați treabă" spun eu privind-o pe Sabrina Inca odată și zâmbind-i.
As invita-o la mine, sau în oraș...dar nu am curaj. Nu pentru ceva escalat, doar din prietenie.
O iubesc pe Amalia prea mult. Chiar daca suntem momentan într-o pauză, nu o pot înșela așa ușor.

Apoi ies și aud.

"Ce zici, ieșim mai târziu la un suc? Sau la tine sa vedem un film? Eu am sunt oricum cazată la hotel." Spune ea râzând.

Eu stau și mă gândesc doua secunde, apoi îi răspund.

"Sigur! O să îți trimit adresa pe Instagram" spun eu apoi plec.

"Mamă...am avut-o pe Billie Eilish la mine in studio!" Îl aud pe fotograf spunând în timp ce ieșeam.

Urc în mașină, mă duc către casă. Ajung și stau liniștită în pat. Nu prea am voie să fac mult efort fizic. Mai incerc sa o sun pe Amalia, dar nu primește și îmi intră căsuța vocală.
Poate și-a pierdut telefonul.
Dar m-ar fi sunat de pe celelalte telefon, sau ar fi făcut ceva pentru a mă contacta.

Pur și simplu nu are chef de mine cel mai probabil. Asta este destul de trist, și chiar mă doare. Dar mai bine să știu că n-are chef de mine, dar este bine in siguranță. Mai ales că era și fratele ei vitreg cu ea, și are el grija de ea.

Timpul a trecut destul de repede. Mă uit la ceas și observ că este deja 17:30.

Mă pregătesc de plecare.

Când ajung fotograful era deja ajuns. Era un restaurant foarte gol, era liniște.

"Buna." Ii spun eu asezandu-ma la masă.

"Buna, mă bucur că ai venit!" Spune și el.

"Bine, îmi poți explica acum ce se întâmplă?" Întreb eu.

"Deci, bărbații de care zice-ai tu. Cel puțin pe Jonathan, pe celelalte nu îl cunosc, au fost arestați ieri." Spune el.

Eu mă uit nedumerită bând din ceaiul comandat.

"Pe jonathan îl cunosc de mult timp. Este de profesie dealer de droguri și creator de modă. Mi-a cerut daca poate sa închirieze studioul meu, ii l-am dat. Eu mi-am lăsat actele in birou având încredere în el. Așa putea vedea cu cine lucrez. Ținta lui era să doboare vedetele mari, așa ca și tine. La cele pe care le am eu deja, nu avea acces. Tu ai fost ținta lui majoră." Explica el.

"De ce?" Întreb eu uimită.

"El fiind creator de moda, promova cu totul alte haine, pe când tu promovai alt gen, ceea ce pe el îl deranja și îi strica afacerea, înțelegi?" Spune el.

"Pai bine...și mai departe?" Întreb eu.

"În momentul în care a avut studioul, avea nevoie de cineva care sa te cunoască cat de cat. Așa a dat de Alex, care nu a vrut să se bage și s-a băgat John pentru el, erau niște bani buni. La fel s-a băgat tot el pentru a te droga. Ei știau amândoi că tu conduci, și se gândeau că omorandu-te ar fi singurul mod prin care ar scăpa de reclama proasta." Spune el.

Eu mă uit la el mirată încercând să procesez totul. Acum totul avea sens.

"Pai bine, și tu de unde știi toate astea?" Spun eu.

"Am fost chemat la ancheta, având în vedere că el folosea studioul meu, trebuia să dovedesc că nu fac parte din toată chestia asta." Spune el.

"Îti mulțumesc că mi-ai povestit." Spun eu.

"Dar te rog...nu povesti nimănui de toată chestia asta! Este extrem de important. Studioul meu va avea mult de pierdut. Nu vreau sa mi se sperie toți clienții. Înțelegi?" Spune el.

"Sigur. Mersi încă odată" spun eu apoi mă ridic de la masă dând mana cu el.

"Și eu. La revedere!" Spune și el, apoi plecam fiecare pe drumurile noastre.

Odată ajunsă acasă ii scriu Sabrinei. Am ajuns până la urmă la concluzia că o voi lua de la hotel, și vom merge acasă la mine pentru a vedea un film.

Pentru a ajunge la acel hotel eram nevoita sa trec pe langa casa Amandei.
Erau două drumuri, mergând spre Sabrina, am evitat sa trec singura pe acolo, nu voiam să ii se para ceva abstract Amaliei.
O iau pe Sabrina și ne întoarcem. Trec prin fata și observ că pe o plancarta mare scrie "For rent" (pentru închiriat).

(Acum ar fi bine sa porniți melodia de sus, pentru efect maxim; :333)

"Sabrina, așteaptă o secundă aici. Vin imediat." Ii spun eu coborând din mașină. Ea aprobând cu un singur "ok".

Timpul parca mergea în slowmotion. Afara începuse de ceva timp o ploaie de vara puternica, era și aproape întuneric fiind ora 22:00. În timp ce mergeam către ușă îmi bătea inima. Apoi observ langa scări niste flori și poza Amaliei cu o bandana neagră pe ea. Langa era o scrisoare pe jumătate udată de către ploaie, și o jumătate uscata fiind protejată de către flori.

"Un suflet plecat dintre noi cu propria voință. Tot orașul îți urăm un somn în pace, și sperăm că ți-ai găsit locul."

Cad în genunchi. Eram toată udă din cauza ploii. Am inceput sa zbier, nu îmi mai păsa de nimeni și de nimic. Mii de lacrimi îmi curgeau din ochi, și nu mă mai puteam aduna. Mă pun cu totul la pământ strângând scrisoarea în mână și poza ei la piept. Nu puteam crede că este adevărat.
Aveam nevoie de ea...și ea a plecat.
Sperăm să mă audă de undeva. Ii strigăm numele, dar știam că nu mai este.

"Unde ai plecat!!!! Am nevoie de tine! Amalia!" Spun eu printre lacrimi neputând să îmi mai controlez lacrimile.

"Haide înapoi, i-amă de mana, și vino cu mine acasă!" Spun eu privind către cer.

Nu puteam crede că nu mai este.

O simt pe Sabrina venind și ajutandu-ma sa mă ridic. Nu mă mai puteam ține pe picioare. O iau în brațe.
Până la urmă ajung în mașină. Sabrina se urca la volan, nu eram in stare sa mai conduc.

---
Asta a fost trist...chiar și pentru mine.