⚠️CARTEA ACEASTA ESTE RESCRISĂ PE ACEST CONT DEOARECE CELĂLALT A FOST SPART⚠️
De când Dependenții, un grup de tineri distrugători a ajuns la conducerea Londrei, Lucia Fray o duce din rău în mai rău și singurul lucru pe care și-l dorește este moar...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
,, Să îți trăiești viața e ceva rar. Majoritatea oamenilor doar există"
Capitolul 17- Țintă
Harry încă doarme liniștit în patul meu când eu mă trezesc. Mă ține strâns în brațe, iar eu zâmbesc și îmi trec degetele pe buza lui inferioară. Sunt fericită, după trei săptămâni de tristețe, plânsete și nopți nedormite, sunt fericită. M-am trezit în dimineața asta cu el lângă mine, ploaia s-a oprit și casa nu mai pare atât de goală.
— Bună dimineața. îi spun pe un ton dulce când îl văd deschizând ochii. Arată mult mai bine ca aseară, cearcănele nu mai sunt atât de proeminente, iar micile vase de sânge din ochii lui sau mai extompat. Acesta mormăie ceva ce nu pot înțelege, ca mai apoi să mă tragă mai aproape de el.
— Bună dimineața. îl aud mormăind și mă uit spre el oftând. Știu că întrebarea pe care urmează să i-o pun va distruge tot cheful și toată atmosfera bună, dar sincer nu mă pot abține. Trebuie să știu.
— Harry, unde ai fost astea trei săptămâni, toată lumea te-a căutat? Harry oftează și se așază în fund. Îl urmez și îmi pun mâinile pe umerii săi încordați, masându-i ușor. Poți să-mi spui H, nu te ascunde de mine.
— Holmes Chapel, am fost în orașul meu natal astea trei săptămâni. îmi spune în timp ce își freacă fruntea cu degetele sale. Îmi pun capul pe umărul lui, iar acesta își trece o mână peste umerii mei, ca mai apoi să mă sărute pe frunte. Am avut nevoie de o gură de aer bănuiesc, să mă adun puțin. Holmes Chapel a rămas la fel cum l-am lăsat acum mult timp și bănuiesc că am simțit nevoia să mă duc acolo. îl aud cum oftează. Te iubesc, îmi pare rău pentru ce am făcut, a fost foarte imatur din partea mea.
Îmi apropi fața de a lui și îi dau un sărut apăsat, ca mai apoi să îmi pun capul pe umărul lui.
— Tu ai fost răbdător cu mine tot timpul ăsta, venise momentul ca eu să fiu răbdătoare cu tine. mă strânge în brațe, atât de tare încât coloana mea scoate un mic trosnet, iar eu încep să râd. Ne dăm jos din par, îndreptându-ne spre bucătărie. Mă așez pe unul dintre scaune și îl privesc pe Harry în timp ce acesta începe să scoată ingredientele de care va avea nevoie din frigider, punându-le pe blatul din marmură. Mă joc cu degetele absentă câmd aud un ciocănit, ca mai apoi să mă uit spre Harry care deja se îndrepta spre ușă.
— Stai liniștit, deschid eu. Harry rămâne în spatele meu în timp ce eu deschid ușa. Zayn stă sprijinit de tocul ușii, cu o privire caldă.
Pot spune că Zayn este una dintre cele mai dulci persoane cu care am avut norocul să interacționez. A venit, timp de trei săptămâni să vadă ce fac și să se asigure că sunt încă în viață. Zayn este o persoană puternică, care îl iubește pe Harry. Când a plecat, a plâns odată cu mine, a stat noaptea treaz cu mine, s-a plimbat la trei dimineața cu mine, doar ca să mă vadă mai bine. Zayn a fost acolo pentru mine și nu știu cum aș putea să îl mulțumesc decât prin a împărtăși faptul că Harry e aici din nou și cu el.
— Bună dimineața, cum mai ești? mă îbtreabă și mă îmbrățișază, iar eu scot un oftat. Zâmbesc când ne despărțim din îmbrățișare și îmi mușc buza.
— Am pe cineva care vrea să te vadă. îl împing în cabană, ca mai apoi să închid ușa în urma noastră. Harry stă în aceiași poziție, dar zâmbetul îi crește când îl vede pe Zayn. Zayn oftează și se întoarce spre mine și zâmbește. Se întoarce spre Harry, îmbrățișindu-l strâns, făcâmdu-l să se dea câțiva pași în spate .
— Doamne Dumnezeule Harry, unde pana mea ai fost?! spune acesta, iar eu și Harry începem să râdem. Cei doi se mai iau în brațe încă o dată, iar ușa se deschide din nou, de data aceasta Axel făcându-și apariția.
Îl privește pe Harry, cu o față serioasă, dar se lasă păgubaș repede și se îndreaptă spre el, îmbrățișându-l. Cei doi se bat pe umeri prietenește, iar eu și Zayn ne zâmbim privind scena înduioșătoare.
— Bun venit acasă puștiule! spune Axel fericit. Sunt atât de bucuroasă că Harry s-a întors la oamenii pe care îi iubește și care îl iubesc pe el, încât lacrimile îmi invadează ochii și obrajii.
— Na belea, a început să plângă! spune Zayn pe un ton glumeț, iar eu încep să râd, ștergându-mi lacrimile. Harry mă ia de după umeri și mă ia în brațe, iar eu îl strâng cât de tare pot.
Ne luăm de mână și ieșim din cabana mea, mergând spre cantină, unde restul ne-au întâmpinat. Am râs, iar Harry ne-a povestit cum a fost ,, perioada lui de regăsire" foarte bună pentru el, dar acum s-a terminat și că e foarte bucuros să se întoarcă la Londra.
Câteva minute mai târziu, Axel intră în cantină, iar toată lumea se oprește, uitându-se la el mirați. Mă întorc spre Harry, care părea la fel de mirat ca mine. Mă strânge de mână, când îl vede pe Axel venind spre masa noastră.
— Ce se întâmplă? mă aud spunând când îl văd pe Axel oprindu-se la masa noastră. Îl ia pe Harry de umăr și îl ridică, ca mai apoi să îi șoptească ceva la ureche. Harry le aruncă o privirea celorlați băieți și toți se îndreaptă spre ieșire.
— Harry, Harry ce naiba! îl prind de mână și acesta se întoarce spre mine.
— Lucia, stai cu Emery până mă întorc eu, nu te duce nicăieri. strigă înainte să iasă pe ușa. Toți cei din cantina par la fel de mirați, iar când mă întorc o văd pe Emery în spatele meu.
— Ce naiba? o întreb, iar aceasta să din umeri. Ma uit spre masa la care stăteam, așteptându-mă să o văd pe Perrie, dar tot ce văd sunt scaunele goale de pe care tocmai ne-am ridicat.
— Em, unde e Perrie? mă trezesc întrebând când văd masa goală. Emery începe să se uite în jurul ei, căutând-o pe Perrie, dar nu o vede pe nicăieri.
— Perrie? strig prin sală. Em mă ia de umăr și mă trage afară. Ajungem la ieșirea din sala de mese, iar drept în fața noastră, băieții stau într-un semicerc, iar Perrie este pe jos plângând. Mă uit șocată la Em și alerg spre Harry, care se plimbă nervos în stânga și în dreapta.
Ajung lângă băieți și țip. Perrie ține în poală capul unei fete. Are ochii albaștri, deschiși și plini de groază, iar părul ei blond e îmbibat în sânge. Mă întorc sper Niall, care se îndreaptă spre Emery, aș vrea să îl întreb ceva pe Zayn, dar el este prea ocupat cu Perrie, care plânge necontrolabil, iar Louis și Liam au o conversație aprinsă cu Axel.
Harry vine în spatele meu și îmi pune o mână pe șold. Mă întorc spre el.
— Ce s-a întâmplat?
— Roger. Roger a făcut asta.
———————————————————-
Îmi pare nespus de rău că am lipsit atât de mult timp de pe wattpad, dar acum că sunt în carantină, o să încerc să postez mai des! :))
