Dependenții(h.s)

Capitolul 4- Tatuaj

Vă mulțumesc că îmi citiți cartea și îmi apreciați munca. Vă iubesc mult de tot pe toți.💕
Da, alt capitol super lung.;))

  ,, Ne-am născut în lumea lor dar vom
muri în a noastră."

                     Capitoul 4- Tatuaj

Mă împiedic de propriile picioare în timp ce alerg într-o direcție necunoscută.

Durerea din partea stângă a abdomenului meu devine din ce în ce mai puternică și sângele îmi pătează cămașa de noapte din mătase. Frunzele de pe jos scot un zgomot asurzitor pentru mine în momentul ăsta. Icnesc și cad.

Cerul este întunecat, complet negru, fără vreo stea care să îl lumineze.

Nu credeam că moartea se simte așa. Nu e chiar atât de rău, până la urmă, e chiar liniștitor. O să scap de toate astea și o să mă duc undeva, undeva unde e bine și unde lumea nu e rea. O să ajung undeva frumos și calm, fără durere și răutate.

Simt gustul morții pe limbă și închid ochii, așteptând să îmi dau ultima suflare.

Dintr-o dată, el apare în fața mea. Îmbrăcat în aceleași haine negre și privire pătrunzătoare. Mă privește neutru, lipsit de emoție.

— H-Harry. șoapta numelui lui iese prin buzele mele crăpate, iar el se apropie și se așează în genunchi lângă mine. Pădurea este liniștită și tot ce reușesc să aud e respirația mea neregulată.

— Luptă, Lucia, nimeni nu o face pentru tine.

Mă trezesc și sar ca arsă începând să îmi verific corpul, căutând orice fel de rană sau pată de sânge.

Respir ușurată când realizez că rozul pal al cămășii mele de noapte este lipsit de orice fel de roșeață și mă îndrept cu pași mari spre geam, deschizându-l larg. Aerul rece de septembrie îmi izbește fața și trag o gură mare de aer.

Ceasul de pe noptieră arată ora opt dimineața, iar eu realizez că nu mai am cum să adorm și că ziua mea începe acum.

Picioarele mele goale se ating de parchet și ajung la pat. Încep să aranjez cuverturile într-un mod dezordonat și când sunt gata, ies din cameră, îndreptându-mă spre baie.

Îmi spăl dinții și mă privesc în oglindă. Visul ăsta a fost diferit de altele, atât de real și nu reușesc să îmi dau seama de ce Harry era în el. Cuvintele lui îmi răsună ca un ecou și acum, și îmi scutur capul, încercând să îl golesc de gânduri.

~*~

O mai mângâi incă o dată pe cap pe Luna și îmi încalț adidașii albi, ieșind din cabană. Sunt îmbrăcată într-o pereche de blugi negri și un pulover galben muștar. Părul meu ondulat este lăsat pe spate și fața mea nu este atinsă de niciun strop de machiaj. Merg să mănânc micul dejun, nu să mă întâlnesc cu Brad Pitt. Dacă ar trebui să mă întâlnesc cu el, aș arăta mai ceva ca modelele de pe prima pagină a revistelor.

O văd pe Emery apropiindu-se de mine și eu îi zâmbesc.

— Bună fatăăăăă! spune aceasta, prelungind ultima literă. Ce mai faciiiiii?

— Bine fatăăăă! îi răspund, imitând-o. Începem să râdem și Emery își pune o mână pe umărul meu. Este îmbrăcată într-o pereche de pantaloni mulați roșii, niște cizme negre, fără toc un tricou alb și o bluză de trening care garantat nu e a ei. Părul ei negru este prins într-o coadă în vârful capului. Trebuie să recunosc, tipa arată foarte bine.