Capitolul 13- Întuneric

29 3 5
                                    

      
   ,, paradise in your eyes, green like american
                                      money"

                  Capitoul 13- Întuneric

Recomandat- ,, Female Robbery"- The Neighbourhood

   — Eu zic să ne calmăm, nu rezolvăm nimic dacă începem să ne facem griji. Pentru Dumnezeu Harry, o să faci gaură în parchet dacă te mai foiești mult! strigă Niall și oftează și se așază pe canapea lângă mine.

Multe s-au întâmplat de când băieții s-au întors cu biletul ăla: Axel a venit pe aici și a lămurit ce știam toți deja, că suntem dați dracu rău de tot, eu am încercat să îl calmez pe Harry care mai avea puțin și se ducea să îi taie beregata lui Axel pentru că ,, Mă pune într-o situație așa periculoasă", iar Harry mi-a promis că mă va duce în Alaska și mă va închide într-o groapă la trei metri sub pământ ca să nu mai poată ajunge nimeni la mine. Deci pot spune că suntem în regulă, da suntem atât de bine că îmi vine să mă arunc pe geam.

Harry se uită nervos spre Niall.

— Ție ți-e ușor s-o spui, blond spălăcit ce ești, nu numele iubitei tale era pe biletul ălă și un mafiot nenorocit nu vine după fata ta. Nu mă calmez până tipu' nu e mort și jur că o să îmi tatuez cadavrul lui pe frunte în semn de victorie. La dracu' sunt un mare sadic și sunt mândru de asta. spune Harry și eu îi arunc o privite îngrijorată.

— Niall are dreptate, dacă facem balamuc nu rezolvăm nimic, haideți sâ ne calmăm și să vedem cum putem rezolva situația. Axel a spus că e grav, dar garantat o putem scoate la capăt cumva. spun eu, iar ceilalți mă aprobă. Harry se uită la mine cu o privire șocată, iar eu îl privesc întrebătoare.

— Auzi da' tu te partea cui ești, huh? Lucia, omul ăsta foarte periculos e pe urmele tale și tu îmi spui să mă calmez. Nu putem să ne calmăm în astfel de momente, la dracu'! strigă acesta și eu pufnesc.

— Încerc să fiu pozitivă, pozitivitatea e un lucru bun. îi explic pe un ton calm. Adevărul este că sunt terifiată, dar nu vreau să arăt ca o fetiță mică și speriată așa că încerc pe tot posinilul să rămân cât mai calmă, oricum Harry își face griji pentru toți opt la un loc.

— Ai multe de învățat de la ea, Hazz. spune Liam. Perrie oftează și își pune mâna pe abdomen.

— Te simți bine Pezz? o întreb în șoaptă, iar aceasta dă din cap și zâmbește puțin.

— O să îi spun lui Zayn în seara asta, nu mai pot să aștept și nu cred că o să existe un ,, moment mai bun". îmi spune. Dau din cap și mă uit spre Harry, care butona telefonul cu repeziciune, de parcă viața lui ar depinde de asta. Și cam asta se întâmplă defapt, viața lui depinde de asta.

— Noi o să plecăm, nu uitați, întâlnire cu Axel la ora șapte mâine. spune Emery, ca mai apoi să iasă pe ușă, cu restul în urma ei.

Harry se așză pe un foroliu, iar eu îl privesc dezaprobator, acesta părând să observe, deoarece pufenește și își dă ochii peste cap.

— Nu îmi spune nimic. îmi zice acesta într-un mod dramatic, punându-și mâna pe față, iar acum este rândul meu să îmi rotesc ochii. Merg spre el și mă așez în poala lui, iar Harry își încolăcește brațele în jurul meu, punându-și fruntea pe pieptul meu.

— Nu vreau să te pierdc pur și simplu nu vreau să te pierd și pe tine. zice într-un mod disperat, iar eu oftez, începând să îi masez scalpul încet.

Dependenții(h.s) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum