"Amor estival"

Capitolul5

Ora 01:00
    Încă eram în mașină alături de Denisia, mă gândeam la ceea ce mi-a spus Deni.
     Era o noapte înspăimântătoare, deoarece natura se dezlănțuia în moduri haotice: plouă cu lacrimile oamenilor nevinovați și un vânt deparcă oamenii care au murit în noaptea asta urlau de agonie.
   Încă mă înspăimântă sunetele pe care le-am auzit.
    -Varsh ești okay? (întreabă Denisia uitându-se la el înspăimântat)
   -Da! Sunt bine dar tot mă gândesc la ceea ce s-a întâmplat.
    -Denisia îmi poți povesti ce se întâmpla în familia mea?
    -Da! (spune ea speriată)
    -Totul a început într-o toamnă aurie, frunzele cădeau încet pe pământ de parcă dansau. Mama ta, Minerva, era o persoană foarte deșteaptă, iubea tot ce era frumos dar și urât, la fel ca tine.
    -De când au început crimele acestea?
  (Oftând Denisia)
-Din perioada liceului, eram în clasa a IX-A, iar Minerva în clasa a-XII-A, ea era îndrăgostită de tatal tău (Max) era un tânăr foarte frumos, el făcea parte din echipa de fotbal al liceului.
-Cum s-au cunoscut mama și tata?
-Era un meci aprins, iar el se accidentase foarte rău la picior, iar atunci mama ta ajutândul a cerut-o de nevastă. Mama ta acceptând propunerea pe care i-a pus-o Max, el era destul de îndrăzneț decât mama ta. După un timp ea rămâne însărcinată cu Gerald începând crimele, el dispărea mereu din peisaj. Trec nouă luni și  ai apărut tu Varsh. El era foarte dezamăgit, deoarece își dorea o fată, după aflarea că are un băiat mintea lui i se întunecă începând să consume foarte mult alcool și droguri. Mama ta nu suporta acest gen de comportament în casă, dar el a reacționat violent o bătea fără milă de parcă era un monstru și mereu o scoteam eu ca să nu o omoare. Atunci încep crimele teribile ale tatălui tău nu avea milă deloc cu oamenii. A omorât mulți elevi din liceu pentru ca să se răzbune pe ei, lăsa un semn ciudat.
     -Ce semn? (întreb eu curios)
    -Inițiala ta "V" pentru că el credea că îl vei urma.
      Mă simțeam mult mai bine , mergând pe drum observ o femeie care țipă din casă.
   -Deni oprește mașina țipă cineva!
Coborâm amândoi și intrăm în casă, observând o fată de vreo 15-16 ani moartă. În momentul ăla îi spun Denisiei:
-Deni nu e sigur, să plecăm!
-Hai repede!
(Când voiam să plecăm deodată îi sună telefonul fetei, răspunzând Denisia)
   -Alo, cine e la telefon?
   -Sunt Minerva sunt blocată în pod.
Denisia nu înțelegea ce se întâmplă, îi vedeam spaima din ochi de parcă trăia clipele din liceu.
    Denisia își scoate pistolul și lanterna de la brâu și cu o lovitură de picior dărâmă ușa podului.
   -Ce e acolo, Deni?
   -Nimic! (Spune ea calmă)
Atunci când Deni voia să coboare, deodată stafia o înjunghie în inimă și o împinge pe scări. Am început să țip, îmi iau avânt și urc scările, dar el nu mai era.
   -Deni, Deni răspunde te rog...
   -Varsh cheamă ambulanța repede cred că mor. (spunea ea cu o voce defectată)
   -Cum să mori, nu mă lăsa singur te rog (închizându-și ochii, Denisia)
   Sună telefonul meu iarăși!
-Ce vrei? De ce ai făcut asta?
-Hmmm! Ești prostuț tare Varsh. (râzând)
-Mâine vreau să ne confruntăm maniacule.
  Iar apelul se încheie cu un sunet al sirenei de la ambulanță, de parcă el știa ce mișcări făceam.
   Vin medicii sus si o ridică pe targă pe Deni, mă simțeam vinovat. Mergând la o clinică privată, mă uit la ea cum era întubată și adorm pe scaun. După ce m-am trezit am găsit o scrisoare în ea era o poză cu Helen și un singur cuvânt "Ei".
   Totul începe să fie tot mai ciudat, ia să leg cuvintele între ele, dar nu era o propoziție defapt era un mesaj.
  -Fugi acum că mă văd!
-Cine?
-Ei
Rămân șocat, pun hârtia jos și adorm.
Auzind o voce "Gerald?"