In umbra trecutului

Cafeaua de dimineata

Cobor din mașină uimita de priveliștea din jurul meu. Jur ca nu am văzut asa peisaj și asa cabana în viata mea. Bine am văzut dar doar în poze și pot spune cu sinceritate ca totul pare desprins din povesti. Clipesc de câteva ori sa fiu sigura ca nu visez și ma trezesc cu un bulgare în cap.
- Nu ai făcut asta Max.
- S-a întâmplat ceva de te uiți asa la mine Melisa, punând accent pe aul de la final și ridicând o sprânceană.
- Nu nimic. Ma năpustesc asupra lui și îl trântesc in zăpadă.
- Sfinte carioci de unde ai venit fetito? Acum o secunda erai la 5 metrii de mine.
Ma bufnește un ras nebun. Pe bune de unde asta cu sfinte carioci. Jur ca o sa rămân fără aer de la atata ras.
- Da voi mai stați mult afara ca noi am făcut focul în șemineu doar ca mai avem o problema cu gătitul. Ne reproșează Ali.
- Eu, eu, eu gătesc va roooog. Toți se uita la mine ca la un specimen rar. Oare am făcut ceva?
- Ești invitata mea doamna bucătar îl aud pe Max spunând.
Sunt atât de bucuroasa ca nu au refuzat asa ca am întrat în bucătărie. Umblu prin sacoșele de cumpărături și copiii ăștia chiar au luat de toate. Când spun de toate cred ca au cumpărat tot magazinul.
Max povesteste:
O privesc din ușa bucătăriei cât e de frumoasa și jur ca am cunoscut atâtea femei dar ca ea pe nimeni. Poate ca dragostea reala este cea pe care o simți fata de cineva pe care nu îl vezi. A iubi fără a vedea provoacă alte sentimente. Aspectul tău extern își pierde importanta. Îți amintești doar de mirosuri, arome și atingeri tandre. M-am îndrăgostit și nu știu de cine sau mai bine zis de ce. De ea, ochii ei, buzele ei, nasul privirea sau inocenta ei care ma omoară.
- Max ești bine? Ma trezesc din gânduri când aud vocea Melisei.
- Da sunt bine. Te pot ajuta la gătit?
- Cum tu m-ai lăsat sa gătesc ești invitatul meu.
- Ce trebuie sa fac?
- Doua ciocolate calde. Am terminat restul și sper sa va placa.
- Sincer la cum miroase în bucatarie mooor de foame.
Pregătesc ciocolate si le savuram în liniște. Privirile noastre se întâlnesc și zâmbim în același timp.
-Deranjam? Se trezesc și frații mei. Îmi vine sa tip la ei daaaa daaa eram atât de bine doar noi pur și simplu doar privindune.
- Nu deranjați. Acum o sa punem masa.
- Abia așteptăm suntem morți de foame.
Melisa povesteste:
Masa este aranjata foarte frumos aranjata. Ii întreb cu ce ii servesc. Am pregătit ciorba radauteana de dovlecel cu afumătura și smantana, copanele cu cartofi la cuptor. Aceștia se uita la mine mirați.
- Deci. Cu ce va servesc?
- Cu de toate. Spun în cor.
- Aoleu mâncarea asta a ta e dumnezeiasca. As putea sa îmi dau o zi din viata pentru ea. Spune Ali.
- Doar o zi e puțin frate. Spune Zak.
- Mulțumesc băieți.
Sunt foarte fericita ca le-a plăcut tuturor. Nu am crezut ca voi apuca o asa zi.
- Băieți mai am ceva pentru voi.
- Spune ca ai făcut și prăjituri.
- Am făcut plăcintă cu brânză.
- Selin jur ca o sa ma îngraș la asa mâncare.
- Ști Deniz au dreptate băieții ca îți dai și viata pentru asa delicatese.
Max povesteste:

Dupa ce am terminat de mancat am strans masa si fiecare au plecat in camerele lor. Eu si Meliasa am iesit pe terasa cu alte ciocolate calde infasurati in paturi.

- Sa sti ca imi place foarte mult aici pe terasa. E frig dar privelistea e minunata Max.

- Si tu esti minunata.