TOTUL

Societate

Inimi închise în racle de sticla
Jungla urbana începe sa se extinda
Și suflete mor într-o durere morbida
Dacă ești depresiv ce-i cu tine
Dacă ești fericit stai ca nu-i bine
Și ajungi o maimuță în monotonie
Cu răceală în sânge și plin de uimire
Ca am aruncat omenirea pentru gunoi
Lăsăm niște nimeni sa faca ce vor cu noi
Și am ales sa aruncam în suflete cu noroi
Ca lacrimile sa ne transforme în lași apoi
Depresia e tot ce mai avem în meniu
Sinucideri pe care nu pot sa le descriu
Și ne face placere sa radem de pustiu
Dar pustiul din noi spune ceva nici nu mai știu
Ne place sa ne creem propriul necaz
Ca să fim la moda la aproape orice pas
Sa ne plângă toți ca nu suntem bine
Ca apoi sa cedam și sa fim niște nimeni
Și pana la urma nu vom putea
Sa spălăm ura ce s-a instalat deja
Și secolul asta e blestemat cumva
Prin noi ca nu ne putem salva.