101 de regrete

2. Optimism

—Melek, vino imediat sa-mi spui cine a fost acel baiat! spune nasa Lexi entuziasmata. Rosesc, zâmbesc entuziasmata si ma las pe spate, cazand in pat. Incep sa rad neincetat si o stare de euforie ma cuprinde.

—Il cheama Tyler. Spun si ma inrosesc. Este cel mai popular baiat din facultate si, de asemenea, este iubitul meu. Spun ultima parte mai tare decat voiam. Lexi incepe sa tipe entuziasmata, iar eu nu stiu cum sa-mi ascund fata in perna mai bine pentru a nu-mi observa obrajii inrositi.

Nasa Lexi incearca sa mai scoata de la mine mai multe informatii, dar eu eram prea absorbita in gandurile mele pentru a o auzi. Ma dureau obrajii la cat de mult zambisem. Privesc ceasul si cand vad ora 20:00 sar din pat.

—Nasa! Strig la ea, aceasta raspunzandu-mi din bucatarie. Aparent trecusera ore de la conversatia mea cu ea, doar ca eu fusesem cu capul in nori si nu observasem plecarea ei.

Cobor repede scarile. Lexi pregatea cina. Platouri cu friptura, cartofi la cuptor, placinte cu mere, creveti si gogosi sunt intinse pe masa. Nasa e o foarte buna bucatareasa si are un obicei de a face foarte multa mancare, de toate felurile. Iau o gogoasa in fuga si ma indepartez de masa. Lexi ia niste pahare din mobila.

—Ariana pe unde umbla? Am nevoie de ajutorul ei. Spun ajutand-o cu aranjatul paharelor.

—Doarme la o colega in seara asta, dar Andrew este acasa. Te poate ajuta el. Spune in graba.

—Nu! Spun imediat, incat aceasta se intoarce spre mine cu o privire nedumerita. Adica ma descurc si singura.
  
    Nasa il striga pe Andrew, acesta asezandu-se la masa neinteresant, butonand pe telefon.

     Ariana si Andrew sunt verisorii mei. Andrew este cu un an mai mic decat mine, adica are 19 ani, iar Ariana are 17 ani, fiind mai mica decat Andrew cu doi ani si decat mine cu 3.

   Mananc repede si fug in camera, sunand-o imediat pe Ariana.

—Ariana, am nevoie de ajutor! spun, luandu-i orice drept de a vorbi prima.

—Ce este atat de urgent, Melek? imi spune sarcastic, iar eu zambesc inocent, desi stiu ca nu ma poate vedea.

—Nu stiu cu ce sa ma imbrac maine la facultate. Ii spun, stiind ca ea imi cunoaste toata garderoba pe de rost.

—Ce se intampla maine de trebuie sa te imbraci dupa gustul meu? intreaba Ariana, devenind brusc curioasa.

—Maine inainte sa intru la facultate ies cu iubitul meu si gasca lui la o cafea. Ii spun stanjenita.

—Iubit?! urla Ariana in telefon. Cum? Când? Unde? intreaba aceasta mai calm de data aceasta, desi socul inca se putea citi in vocea ei.

—Nu mai conteaza. Spun si simt cum imi ard obrajii.

—In fine! Te trag maine de limba! Acum inteleg de ce este asa de importanta tinuta de maine. Avand in vedere ca toata garderoba ta este un curcubeu, va trebui sa ne descurcam cu ce avem. Cred ca s-ar potrivi maleta albastra cu blugii albi, sacoul alb si pantofii alb fara toc. Totii pantofii tai, toate cizmele si sandalele sunt fara toc. Acum ai iubit, fato! Gandeste-te la asta! spune si imi inchide telefonul fara sa apuc sa-i spun "Multumesc!"

***

Ma mai uit o data in oglinda, asigurandu-ma ca nu mi-a ramas nicio cuta pe sacoul proaspat calcat. Zambesc multumita de infatisarea mea. O salut fugitiv pe nasa mea si ies pe usa in graba. Sunt putin in intarziere, ceea ce nu-mi este specific. Grabesc pasul spre cafenea, intrand emotionata. Il vad pe iubitul meu la o masa. Cand ma apropii observ ca singurul scaun liber este in coltul opus de cel ai iubitului meu.

   Cand ajung langa masa, Tyler ma observa si imi zambeste.

—Iubire, eu unde stau? Il intreb cu speranta ca va ridica unul din baietii care stau langa el pentru a-mi face loc.

—Este un singur scaun liber, Melek! Oare unde stai? ma intreaba ironic, dandu-si ochii peste cap.

   Desi nu sunt de acord cu situatia, ma asez stanjenita pe singurul scaun disponibil. Pana la urma nu poate sa-si ridice un prieten –sa-l deranjeze– doar pentru mine. Stau langa o fata bruneta cu suvite albastre, imbracata in niste blugi rupti, un tricou facut din plasa, avand material  doar in zona bustului, peste acesta avand o geaca de piele. In stanga mea este tot o fata tunsa baieteste, cu piercing in buza, nas si spranceana. Tusul ei negru este atat de gros incat o face sa para gotica, dar nu exclud varianta aceasta. Nu vreau sa par narcisista, insa am impresia ca eu sunt singura persoana acceptabila de la aceasta masa. Iubitul meu nu se sinchiseste sa ma prezinte, dar nici prietenii lui n-o fac. Tyler incepe sa vorbeasca despre masini cu baietii din jurul ei, cele doua fete incep sa vorbeasca despre nu stiu ce accesorii. Eu stau si astept sa ma intrebe si pe mine cineva ceva. Sunt noua in acest grup, ei ar trebui sa ia initiativa, nu eu. Insa asta nu se intampla. Suntem 6 la masa. 3 fete si 3 baieti. Totusi eu ma simt in plus. Inteleg, nu ma cunosc, dar nu e frumos sa se comporte ca si cum nu exist. Imi scutur capul dezamagita si deschid telefonul, incepand sa butonez. Aveam alte asteptari de la intalnirea asta. Insa asta este, nu toate asteptarile devin realitate.

   Deodata ma simt trasa brutal de mana, scotand un icnet de surprindere. In secunda doi sunt in picioare, iar eu incerc sa-mi dau seama ce s-a intamplat cu exactitate. Il vad pe Tyler langa mine si pare nervos. Il privesc confuza, neintelegand ce are.

—Sa mergem, Melek! spune pe un ton dur.

—Dar...

—Misca-te! spune si ma taraste dupa el. Spun un "bine" soptit si mai arunc o privire mesei la care doar ce am fost acum cateva minute. Prietenii lui ne privesc amuzati, iar eu imi intorc capul simtindu-ma stanjenita.

   Isi impleteste degetele cu ale mele, iar eu incep sa zambesc. Acum ma baga in seama!

............................................................................