Wings of Freedom

capitolul 14. Levi

     Ne naștem. Și apoi unii cresc și ajung oameni de succes, oricum cât succes poate avea cineva între zidurile acestea? Însă depinde și de cum oamenii îl percep. În fine, alții își fac o familie și alți copii se nasc, se joacă, mănâncă, dorm, se distrează. Oamenii ucid și construiesc, iubesc și plâng, scriu, citesc, cântă, se luptă. Și mai sunt aceia care mor. Nefericiți și norocoși sunt numiți, în funcție de cum fiecare vede viața. 

     Putem fi salvați? se întreabă majoritatea poporului dintre ziduri, întrebare pe care o aud zilnic. Poate da, poate nu, dar această încercare de salvare, faptele care încearcă să demonstreze ipoteza că până la urmă vom putea ucide titanii și oamenii vor trăi liniștiți, tot ceea ce se face pentru a întări această idee, toate valorile și țelurile oamenilor se evaporă când dau față în față cu moartea lor sau a altora. Urmează disperarea că toți vor pieri, negarea că acea idee nebunească e irealizabilă, furia unora de a se avânta din nou în bătălie. Însă primul aspect e cel mai puternic, luptătorii de ieri devin victimele de azi. Se închid în camerele sau în casele lor, strigând, plângând sau având un moment lung de tăcere, alții pot fi văzuți rătăcind nimeni nu știe unde, apoi persoanele care beau, își pun viața în pericol ori se afundă de zi până seara în lucru sau cei care se strâng să se sprijine unii pe alții. Cu toții au simțit experiența morții. Legiunea a simțit-o din plin. 

     Rareori, mai sunt aceia care, dintr-un motiv sau altul, fac lucruri ce cred ei că ar stârni... ceva în ceilalți. La fel ca fata stranie care s-a apucat să deseneze pe o platformă din spatele clădirii principale. De unde a făcut rost de culori și de atâtea foi nici nu vreau să știu, doar să nu-i încurce pe ceilalți. În acea noapte a apărut misterios când ar fi trebuit să piară, mi-a vorbit îndrăzneț și după puțin timp m-a lăsat singur. Nu pentru mult, fiindcă Erwin și Hange însoțiți de câțiva tineri noi, tineri debusolați, dar care s-au adunat pentru un nou plan. Unul care ar trebui să se pună în practică astă-seară, iar dacă nu va fi un succes înseamnă că ne-am pierdut tot timpul luna aceasta. Trebuie să existe și rezultate pozitive, nu doar eșecuri cum a fost ultima bătălie. Cetățenii și autorițățile au nevoie de ele, precum și noi, pentru a ne păstra numele, autoritatea, resursele și pe Eren. Mă voi alătura și eu celorlalți împreună cu alții diseară și va trebui să facem destul drum până în districtul Stohess din Sina, dar până atunci trebuie să ies pe străzile orașelor împreună cu o echipă pentru a duce familiilor îndurerate lucruri ce au aparținut membrilor săi ce-au căzut victime titanilor. O echipă, dar nu a mea. 

     Împreună cu Nifa, din echipa lui Hanji, trebuie să străbat drumul până în districtul Calaneth de unde am și pornit spre expediția noastră, una eșuată de altfel. Au fost pierdute vieți, nu am descoperit nimic și am greșit în a încerca să capturăm femela titan. Însă nu s-a sfârșit fără durere pentru bestie fiindcă am fost martor la o acțiune oribilă când monstrul și-a scos ochii voluntar, atunci când se uita direct în ochii fetei furioase, cu teamă parcă spre Lyla, iar ea nu a mișcat niciun mușchi, în afară de cei ai feței căci mi s-a părut că la un moment dat vorbea cu titanul ceva ce nu puteam auzi nici eu, nici prietena lui Eren, băiatul aflându-se într-o stare de somnolență lângă noi. Însă putea fi foarte bine și oboseala ce punea stăpânire pe mine și doar mi-am imaginat că a avut de-a face cu acțiunile ciudate ale femelei blonde. 

     După trei ore în care caii au alergat neîncetat, în care greutățile lucrurilor apăsau pe spinarea lor, ne oprim în fața porților ce dau spre Calaneth și ne lăsăm caii să se adape. Nifa cheamă două cunoștințe din Garnizoană să ne ajute cu împărțitul obiectelor, iar cei doi băieți mă privesc cu teamă când trec și o lasă pe Nifa să le înmâneze câte un bagaj. Eșarfe, batiste, periuțe, haine, jucării, vreun jurnal, orice au aparținut celor decedați și care-au fost uitate de aceștia la sediu reprezintă ceva de valoare pentru apropiații morților.