Wings of Freedom

capitolul 1. Lyla

În vremurile acestea, ai vrea să găseşti o explicaţie logică pentru tot ce se întâmplă. Uneori reuşeşti, alteori nu. Crezi că tu vei fi cel care va găsi răspunsul? Crezi că eşti aproape de el? Crezi că tu ştii apariţia lor? Ce-ar fi să îţi spun că eşti departe de adevăr?

     — Nu, nu şi nu! Nu voi trimite o femeie pe Pământ! Pentru nimic în lume! strigă Zeus cu mânie.

     — Dar, Maiestatea Ta, Zeul Cerurilor, o femeie s-ar descurca mult mai bine decât un bărbat. Oamenilor le plac mai mult femeile, cele frumoase. Şi cine din Ceruri nu este frumos? zice Forseti impacientat.

     — Forseti, cu toţii ştim ce s-a întâmplat ultima dată când o femeie a Cerurilor s-a dus pe Pământ!

     Cei din sală se uită în jos, trişti, ascunzându-se în amintirile lor. Ultima dată. Nici măcar Zeus nu trebuia să amintească de asta. Dar cine sunt eu să îi judec vorbele? Perioada Veche este o amintire dureroasă pentru toți, este o ruşine ceea ce s-a întâmplat, mai ales pentru femeile cereşti. De atunci, am tot fost privite altfel, ca nişte distrugătoare. Niciodată nu am încercat să-mi amintesc clipele nedrepte prin care am trecut majoritatea dintre noi.

    — Îl voi trimite pe Jason în această misiune. Este cel mai curajos şi mai bun pentru acest rol. Jason, vino-ncoace să le arăt tuturor alesul meu! spune zeul, gesticulând teatral.

    Jason pășește până în faţa scaunului lui Zeus, îngenunchind. Părul blond, constituția fizică bună, câteva fete pe care le cunosc sunt dintotdeauna atrase de acest erou curajos, dar cel mai arogant dintre toţi. Am fost prieteni acum mult timp, dar încă nu-mi vine să cred. El, împreună cu alți eroi din Ceruri, m-au dat pe mâna Gardienilor de parcă aș fi fost vinovată de ceva, oricât de neînsemnat, am fost vinovată pentru natura mea feminină. 

    — Tu, pentru vitejia ta, ai fost ales pentru a participa la ceva periculos şi, în acelaşi timp, secret, dar încântător. Vei ajunge pe Pământ pentru...

    — Zeus! auzim cu toții un glas puternic din spatele ușilor înalte ce s-au deschis brusc. 

    Tăcerea se în sală. Mulţi dintre cei de aici nu ar mai fi vrut nici să respire. Rareori Cronos apare la discuții și, în momente ca acestea, nici măcar Zeus nu mai are puterea de a-și ridica ochii. Cronos, tatăl timpului, cel în fața căruia majoritatea nu ar scoate nicio vorbă, incluzându-i pe toți cei din sală. Cronos, cel care a fost exilat și s-a întors pe vremea Atrocităților, Abominațiilor, Copiilor Damnați... 

    — Cronos, ai fi putut aştepta până când îmi terminam afirmaţia.

    — Nu sunt de acord cu afirmaţia ta, spune Cronos sec.

    — Dar este decizia mea! Jason va participa!

    — Nu! El nu va avea niciun rol în chestiunea aceasta. Acceptă acest lucru, Zeus, şi nu face nimic ce ţi-ar putea aduce ghinion.

    Zeus a înghite în sec și-l cheamă pe Forseti care îl conduce pe Jason afară in sală. Chipul lui, devastat total și din cap până în picioare rușinat, îmi aduce un zâmbet pe buze. De ceva timp merita asta. Cronos începe să-și plimbe privirea prin sală, iar în momentul în care ochii săi se opresc  asupra grupului în care mă aflu, îmi șterg zâmbetul de pe faţă, dar peste câteva secunde chiar Cronos își mișcă buzele.

    — Cronos, ce vrei să faci? spune Zeus în şoaptă, dar fiind conştient că toţi îl putem auzi.

    — Eu îl voi alege. După câte ştiţi, trebuie să fie cineva vrednic de a simţi lumina Soarelui, cineva care se gândeşte, care ştie ce e durerea, cineva care ştie să ţină secrete şi cineva care îi înţelege pe oameni.