Conducătorul iadului

~Capitolul 4~

•Ely•
Am reusit sa fug,dar nu stiu exact spre ce ma indrept. Aud pe cineva in spate ca vine dupa mine. La naiba,sunt tipii aia dubioși ai lui Nikolas.
Pe cat sunt de mari,pe atat de rapizi. Intru pe o Străduța,sar gardul care o bloca,si ajung pe un șantier parasit. Clădiri începute si neterminate,nici un utilaj,nici un material care ar lasa de inteles ca ar mai misca ceva acolo.
Privesc in directia cu gardutul de plasa,unde ii vad pe cei doi dezorientati. Merg intr-una dintre clădiri si ma ascund undeva la primul etaj,intr-un apartament fara usa sau geamuri. Nu am de gand sa ma intorc acasa. Sunt suparata pe Blake,dar Nikolas va fi sigur ca acolo ma va gasi. Nu sunt proasta sa ma arunc in gura lupului.
Ma intind pe betonul rece si tare,si imi deschid telefonul. Am mesaje de la Blake,dar nu ii raspund. Sa vada si el unde s-a ajuns din cauza naivității lui de copil mic. Chiar credea ca poate sa ma dea pentru atatia bani si sa ma recupereze atat de repede? Pe el nu l-am vazut macar sa-i urmeze pe tipii aceia,poate ma crede suficient de prostuta si speriata incat sa fug acasa,asa ca probabil se gandeste ca ma va gasi speriata in pat,infofolita in păturicile pufoase.
Priveam in tavan cand,aud un mormăit al cuiva care pare a fi ranit. Ma uit prin gaura in care trebuia sa fie un geam,dar nu vad absolut nimic in întunericul de afara. Aprind lanterna telefonului si cobor precauta scarile. In capatul scărilor de la parter,vad o fata,poate putin mai mare decat mine care pare ca plange. Cobor usor si ma apropii de ea.
-Cine e acolo?intreaba ea plangand. Te rog nu-mi face rau.
-Nu vreau sa-ti fac rau. Vreau sa te ajut. Ce ai patit?
-Am fost atacată de doi tipi ciudați. M-au intrebat daca nu cumva am vazut o fata de cam 15 ani,cu parul lung,imbracata sexy,iar eu am spus ca nu. Unul dintre ei nu m-a crezut si m-a lovit,iar apoi m-a împușcat.zise ea si imi arata mana.
-Calmeaza-te,haide sa te ducem la spital. De fapt sun eu la ambulantă. Nu pot veni cu tine.
-Iti multumesc. Stii cumva pe cine cauta?
-Ma cauta pe mine.
-Pe tine,dar de ce?
-Fratele meu a incercat sa faca rost de bani,iar fara sa vrea a intrat in încurcătura asta cu Nikolas,iar eu am fost moneda de schimb. El a acceptat,dar am incercat sa ii sabotez planul,asa ca am fugit. Nu ii va face rau. El a facut partea lui din intelegere,nu e vina lui ca eu am fugit.
Tipa aceea ma privea uluită,parca nu ii venea sa creada ce aude. Oare cu totii ma vad o fetita care nu e in stare sa se descurce singura? Vad ambulantă venind,însoțită de un echipaj de politie.
-Eu trebuie sa fug. Voi fi nevoită sa dau declarație si orice as spune il va baga si pe fratele meu in probleme.
-Bine du-te,du-te. Ai grija.
-Tu vezi ce faci.ii zic eu si ma fac nevazuta printre clădirile dărăpănate.
Intru intr-o alta cladire,de data aceasta urc pana la ultimul etaj. Aceasta avea si usa si ferestre. Ma intind pe podea si incerc sa ma odihnesc. Maine nu stiu pe unde voi ajunge. Trebuie sa fiu atenta la toate persoanele din jurul meu,deoarece nu stiu cine poate fi un om oarecare si cine poate fi un om al lui Nikolas. Ce om nenorocit. De ce face toate acestea? Ce e atat de greu sa-si gaseasca si el o slujba normala si sa nu mai puna in pericol atatea vieti nevinovate.
Pierzându-ma in gandurile mele,despre ce poate face fratele meu acum,la cele despre ziua de maine,dar si ce se va intampla cu mine daca ma vor prinde oamenii lui Nikolas,reusesc sa adorm.
Aveam ceva timp de cand dormeam,cand sunt trezita de doua focuri de arma care se aud de afara. Ma uit pe ferestra si vad doua grupuri de baieti,care probabil aveau multe de împărțit fara ca nimeni altcineva sa afle,deoarece se băteau intr-un astfel de loc abandonat si la o ora târzie. As vrea sa ii opresc,dar imi este destul de frica sa o fac. Pana la urma poate chiar au motive întemeiate,asa ca mai bine raman aici. Ma foiesc cand aud vocile baietilor la parterul blocului. Alte doua focuri de arma ma fac sa tresar,apoi ma simt din ce in ce mai nesigura,mai speriata,auzindu-le pasii grei pe scari. Ii simt cum se apropie,ii aud urcand. Nu am nici o cale de scăpare.