Ucigasul Info

Partea a II-a -Capitolul II

Ar fi mai bine să merg să vorbesc cu familiile lor, poate voi afla ceva important.
Cred că dacă fac pas cu pas îmi va iesi ceva la urmă.
După cum spuneam, a doua zi mă duc la familia Deliei.
Ciocnesc la ușă, iar după un timp o femeie îmbrăcată în negru  cu fața rosie de plâns stă în fața mea.
—Bine ai venit! Sper să nu mă înșel tu ești colega Deliei nu? mă întreabă și scoate un suspin când îi rostește numele.
— Da, condoleanțele mele!
— Intră, te rog!
Intru în casă, iar în partea dreaptă a încăperii dau de un sicriu și în el.....
Nu, nu pot să cred, lacrimile îmi țâșnesc  din ochi ca un izvor învolburat. Amărâtul, ce o să pățească când îl găsesc!!
Cum a putut distruge atâtea suflete, pentru ce?
Nu știu cât timp am stat acolo punând mereu întrebări.
— Vă supărați dacă vă pun câteva întrebări? il întreb pe tatăl ei, știu că nu  sunt polițist dar....
— Dacă e ceva la care pot răspunde, da! mă întrerupse el brusc.
— Vă mulțumesc, Deliei îi place cumva să iasă în evidență în fața băieților?
— Nu nu cred. Îi plăcea să fie ea însăși.
Deliuca, fetița lui tata cum te-ai dus tu!!
— Avea prieten sau...
— Nu, nu avea. Am fost eu personal interesat de asta.
— Vă mulțumesc mult! Mă scuzați pentru deranj, eu o să plec...
— Nu-i nimic, nu-i nimic...
Așa,  deci am aflat ceea ce am vrut, acum pasul doi: familia Oliver.
Chiar dacă o să îmi scadă bugetul cu câțiva lei, o să merite acest "sacrificiu".
În autobuz mă întâlnesc cu Derek, ciudat, nu l-am văzut niciodată să folosească autobuzul.
— Hei, ce faci? îl întreb.
— Ăăă.....merg la un prieten....ttu?
— La fel! Ce spui despre ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile la noi?
— Nu vreau să mă bag! Nu mă interesează! Vreau să îmi văd de treaba mea! se răsti la mine.
— Ok, ok, te las atunci!
Wow, oare să fie el, adică după discuția ce am avut-o și după calculele mele, ar c-am fi! Deci în continuare e primul pe listă.
Dupa câteva minute ajung la casa Sofiei. Aceeași priveliște c-a mai devreme. Ușa de la intrare era deschisă și de aceea am intrat neinvitată.
Se pare că nu este nimeni în casă, unde o fi camera ei??
Să vedem.....cred că aici! Da, nu sunt prea multe lucruri în ea, mă așteptam la o mulțime de ursuleți și de lucruri pufoase.
— Scârț!-îmi ciulesc urechile și aud o șoaptă de bărbat:
— Unde-o fi?-sau poate de baiat, și parcă cu prea mare băgare de seamă niște pași vin înspre mine.
Mă ascund după perdea și aștept cu sufletul la gură.
Era vreo 5 după masă, iar în cameră predomină un fel de întuneric.
O persoană intră pe ușă.
Bocanci negri până la genunchi și o jachetă lungă de aceeași culoare. Acea gluga în cap și purta o mască.
—  Ah!am spus.........iar el se intoarce brusc spre mine....