summer depression ||taekook||

five.

Jungkook simțea altceva. Ceva ce încă nu era defenit. Ceva special. Și nu credea că era în totalitate vina lui. Era și vina lui Taehyung, deoarece privirile pe care i le arunca când erau în public, atingerile subtile pe care le făcea sub masă în timp ce luau prânzul sau cina. Modul în care ochii lui traversau pe corpul său în timp ce făceau sex. Totul era vina lui Taehyung, dacă Jungkook se gândea mai bine, deoarece modul în care el era privilegiat de prezența lui Taehyung îi prăbușea inima mică și prostuță.

Brunetul și-a trecut ușor mâna prin părul rău proaspăt spălat, o tentă de parfumul ce era în șamponul pe care Taehyung îl folosea, rămânând inpregnată pe pielea sa. Îi plăcea.

Era ca și cum ceva nevăzut ce îi lega. Ceva ce îi reamintea lui Jungkook că totul era adevărat.

Taehyung s-a apropriat de el și i-a înconjurat talia subțire, picăturile de apă de pe spatele lui Jungkook, spărgându-se între corpurile lor.

"What are you thinking about, pretty baby?"

Jungkook s-a întors pe călcâie și a prins fața mare a lui Taehyung între palmele sale.

"I am happy."

Pe cât de larg era zâmbetul de pe fața lui Jungkook, pe atât de serioasă era fața lui Taehyung.

Iar apoi, când Jungkook se aștepta mai puțin, Taehyung l-a aruncat în pat și imediat a început să-l gâdile, zâmbetul pe care l-a abținut în urmă cu câteva momente, ieșind puternic la iveală.

Îi stătea mai bine când zâmbea.

Jungkook a tremurat ușor când a simțit cum un fior de vânt l-a lovit ușor. Era aproape începutul toamnei, iar Jungkook nu voia ca vara să se sfârșească, deoarece niciodată toamna nu vine cu vești bune. Pur și simplu știa că ceva avea să se întâmple, dar nu știa ce, sau dacă știa, era prea speriat pentru a se gândi prea mult la acel lucru.

Taehyung era în camera lor de hotel, vorbind cu unul din șefii săi despre proiectul pe care avea de gând să-l înceapă. El încă mai lucra, deoarece banii nu creșteau în copaci, spre tristețea tuturor.

După o discuție lungă, Taehyung a lăsat telefonul și și-a frecat ușor tâmplele. Când a vrut să-l cheme pe Jungkook, telefonul a sunat din nou, iar cu un oftat profund, Taehyung a răspuns.

"Sunt eu, Iz, Tae, și ți-am luat numărul de la secretara ta. Înainte să-mi închizi telefonul一" Taehyung și-a înjurat soția în gând. Chiar trebuia să-i strice fiecare moment al vieții în care se simțea fericit. Ar fi vrut să-i închidă telefonul în nas, dar nu a făcut-o, deoarece știa că dacă l-a sunat, ceva grav s-a întâmplat. "Vreau să știi că sunt însărcinată și da, copilul e al tău. Ai vrut un copil. Ai spus că din cauza lipsei a unui copil,  mariajul nostru a fost ruinat. Și acum te sun, deoarece vreau să repar ce am stricat. Te iubesc, Taeh一"

Taehyung a scos telefonul din perete și l-a aruncat în cel opus, Jungkook auzind sunetul puternic și năpustind în camera în care Taehyung plângea într-un colț cu genunchii la piept.

Brunetul l-a luat imediat în brațele sale și a încercat să-l liniștească. Nu după mult timp, a auzit cuvintele care i-au spintecat inima în durere și agonie.

Taehyung urma să fie tată. Taehyung avea un copil pe cale să se nască împreună cu soția sa perfectă. Ea era femeie. Ea avea un corp feminin.  O față feminină. Ea nu trebuia să se prefacă. Ea era iubită de orice bărbat și doar pentru că era o femeie.

Temerile lui Jungkook s-au adeverit și mai mult după acea noapte, în care Taehyung i-a promis că în a doua zi dimineață se vor trezi împreună și vor merge în New York împreună.

But tomorrow never came.

Jungkook a rămas în pustiul oraș în care Taehyung l-a lăsat și a început să lucreze într-un motel sărăcăcios ca chelner, deoarece numai astfel avea un acoperiș deasupra capului și o masă caldă asigurată.

În acea seară, totul era diferit. O formație necunoscută cânta, iar adolescenții din zonă au umplut imediat ringul de dans care niciodată nu era folosit.

În acea seară, Jungkook s-a simțit cel mai îndurerat decât oricând după plecarea lui Taehyung, deoarece se uita la toți cei din jurul său cum își primeau mica porție de dulceață și sex. El nu mai primsese așa ceva de când Taehyung l-a părăsit.

Probabil că în acel moment blondul stătea cu copilul său în brațe în timp ce lua cina cu perfecta sa soție, iar el..., iar el tânjea după ceva ce nu putea avea.

Voia să simtă din nou sentimentul de a te mișca haotic împreună cu cineva, transpirația și saliva, acoperindu-le fețele îmbibate în frumoasa plăcere, mâinile care nu-și găseau locul, respirația ce nu mai încetinea deloc, privirile ce arătau puternica dorință și nevoie. Asta era ce voia Jungkook să simtă din nou. Jungkook voia să-și simtă din nou dulceața. Dulceața ce-ți era dată de prezența cuiva lângă tine, de nevoia cuiva de a fi lângă tine, dulceața care i-a fost dată numai de către Taehyung.

Taehyung, ce nume frumos ce poate cauza atât de multă durere.

Jungkook nu a realizat ce se întâmpla de fapt în acea seară, până când nu a văzut în culise cum o frumoasă cântăreață își dădea jos machiajul și peruca, lăsându-i ochilor lui Jungkook libertatea de a traversa peste trăsăturile masculine. Era de fapt un bărbat, un bărbat care simțea același lucru ca și el, un bărbat care era mai curajos decât el.

Cu un zâmbet cald, bărbatul s-a întors la el cu o paletă de machiaj în mâna sa.

"Ai vrea să încerci?"

Iar în acea noapte Jungkook a găsit o altă forme de-ași dobândi dulceața. Pentru prima dată, nu s-a mai gândit la Taehyung.

Deoarece pentru prima data era liber.

Era liber să se extrime și nu îi mai era frică.

Pentru prima dată, făcea parte dintr-un loc căruia îi aparținea.

Era fericit, pentru că și-a descoperit adevărată esență, dulceață din care avea parte din plin.

Iar sexul și bărbații bogați nu mai reprezentau o prioritate pentru el, deoarece a învățat că nu sexul și bărbații heterosexuali pentru care era doar o jucărie, nu îi aduceau fericire.

Era fericit, deoarece și-a găsit pentru prima dată scopul: de a cânta în timp ce își exprima adevărata fața împreună cu colegii săi de trupă ce nu-l tratau diferit, deoarece el era exact ca și el, în fața unui public ce-l adora.

"Googie?" Jungkook a prins mâna mică a lui Jimin, persoana care l-a ajutat să fie fericit și care a devenit rapid sursa lui de fericire, și i-a zâmbit cald, dându-i semanulul că puteau să urce pe scenă împreună cu colegii lor de trupă.

Iar în acea seară, în timp ce cânta, s-a uitat în ochii lui Jimin și a simțit că  pentru prima dată era iubit.

Jimin îl iubea, iar el îl iubea pe Jimin.

Iar totul părea mai sclipitor pentru ei decât dragostea lor mare.

They say that the world was built for two
Only worth living if somebody is loving you
Baby, now you do

____________

Nu fiți rai cu jikook:( nici macar nu era planuit, dar am simtit asta si am scris:(

Va ador, pretty readers♡♡