My secret love

Capitolul 1. La vestiar

Antrenamentul din ziua aceea a fost cel mai dur de la reluarea campionatului. Totul a fost la maximum capacităților noastre: partea de încălzire și pregătire fizică, partea de dezvoltare a abilitaților tehnice și jocul propriu-zis, unde s-a insistat pe schemele tactice. Antrenorul și secundul lui erau roșii ca focul, răgușiseră de cât urlaseră la noi și ne certaseră ca pe niște nesimțiți. În calitate de căpitan al echipei, încasăm din plin loviturile celor doi, luând asupra mea greșelile și slăbiciunea colegilor mei. Încercam să aplanez revolta care începuse să se nască în sânul echipei, certată și blamată inutil. Am depășit cu o ora durata obișnuita a antrenamentului și cu toții eram epuizați.

În fine, antrenorul a oprit pregătirea, iar noi ne-am îndreptat grăbiți la vestiar. Odată ajunși acolo, m-am prăbușit epuizat pe bancheta din fata dulapului meu. Cosmin, un tânăr zdravăn, care a fost recent cooptat în echipa, s-a alungit cât era de mare pe bancheta de lângă mine.

- Sunt complet t e r m i n a t !

Nici eu nu eram mai fresh! Tremuram din fiecare fibră a mușchilor mei și nu am fost în stare să murmur nici un răspuns de consolare. Îl știam pe Cosmin de puțină vreme, iar el nu era genul de tip deschis și comunicativ. Parcă îi era teamă să se atașeze de gașca noastră. Cu toate că noi l-am primit în echipa cu multă căldură și entuziasm, bucuroși să ne întregim lotul cu un jucător atât de valoros, un atacant înnăscut, un briliant!

Respirând încă din greu ca un cal de curse m-am întors către el ca să-l privesc, în timp ce restul băieților se foiau pe lângă noi în vestiarul neîncăpator, dezechipându-se și mergând grabiți la dușuri. Voiam să-l întreb dacă și vechiul lui antrenor era la fel de dur și de exigent ca al nostru, când am observat că bietul băiat era realmente K.O. Chiar mă gândeam că poate a adormit epuizat de efort. Îngrijorat, m-am apropiat de el simțindu-mă responsabil de starea coechipierului meu în calitatea mea de căpitan. Cosmin era leoarcă de transpirație, iar fața lui era roșie ca focul.

- Cosmin, ce e cu tine? Vrei să-ți aduc niște apă?

- Nu, nu cred ca e nevoie. Lasă Ionuț, o să-mi revin.

Restul băieților nu au realizat ce se întâmpla și fiecare era preocupat să scape cât mai repede de acolo. Aproape cu toții erau la dușuri și făceau o zarva de nedescris. După efortul depus la antrenament și reproșurile urlate de antrenori simțeau nevoia să se destindă. M-am hotărât să-i aduc totuși un pahar cu apă, chiar dacă el m-a refuzat inițial.

Am intrat la baie unde erau și câteva chiuvete. Bineînțeles că nu am găsit nici un pahar. În jurul meu băieții în pielea goală se descărcau de stres și se hârjoneau făcând cele mai stupide jocuri, începând de la loviturile cu prosoapele ude, până la masturbarea reciprocă spre amuzamentul general. Am ieșit de acolo complet ud pentru că încă nu mă dezechipasem, fără să rezolv nimic.

Nervos, am început să cotrobăi în vestiarele băieților, în căutarea unui pahar. Am găsit de toate, haine de oraș, rucsacuri, echipamente murdare și transpirate, ciorapi murdari, încălțăminte de sport care puțea de îți rupea nasul, țigări, reviste și poze porno, prezervative, tot ce doreai, mai putin un pahar. Am ajuns la dulapul lui Cosmin și spre surprinderea mea am găsit un set de pahare de unică folosință.

Am luat repede un pahar și m-am dus grăbit la chiuvetă ca să-l umplu cu apă rece. M-am întors și i l-am oferit lui Cosmin. Acesta s-a ridicat puțin sprijinit într-un cot, mi-a adresat un surâs chinuit, a luat paharul din mâna mea și a început să bea cu înghițituri mici de parcă avea gâtul strangulat. L-am privit cu multă atenție. Mărul lui Adam îi tresălta în ritmul înghițiturilor sale și am observat ca avea un gât vânjos, cu vene puternice și proeminente. Ochii lui îmi ocoleau privirea, ca și cum între noi era o neînțelegere.

- Cosmin, cred că ar fi mai bine să te dezechipezi! O să te mai răcorești! Aici e cald și zăpușeala de la aburii de la dușuri.

El și-a ridicat ochii spre mine, privindu-mă parcă aiurit, apoi i-a coborât, fără să se atingă de hainele sale. În tăcere, a lăsat paharul cu apă pe jos și s-a întins la loc pe banchetă. Parcă începuse să respire mai regulat. Împrejurul nostru au năvălit băieții, sosind de la dușuri, cu părul ud atârnând în dezordine și cu trupurile vânjoase înfășurate pe la mijloc cu prosoape. Majoritatea colegilor mei aveau deja păr pe piept și pe picioare, care fiind încă ud, era lipit de trupurile lor musculoase, dându-le un aer deosebit de masculin.

Cosmin părea să-și revină, așa că m-am dus la locul meu, ca să mă dezbrac de echipament. Deschizând ușa dulapului, a căzut pe jos poza prietenei mele. Recunosc că sunt un romantic incorigibil. Mereu mi-a plăcut să port cu mine poza ultimei mele iubite ca pe un talisman purtător de noroc, chiar și în dulapul de la vestiar.

Eram împreuna cu Simona de peste șase luni. Am petrecut împreună momente deosebit de frumoase și de dragi. Lumea ne considera un cuplu perfect și minunat. Eram amândoi frumoși, sportivi și fără exagerare, foarte buni la învățătură. Majoritatea colegilor din liceu ne admirau, deși erau mulți care ne invidiau pe ascuns . Pe când eu eram un tip brunet cu părul ondulat, în genul italian "capelli ricci", Simona era o tipa blonda, în genul scandinavelor. Eu am făcut sport intensiv încă din clasele mici, ceea ce mi-a permis să-mi dezvolt o musculatura frumoasă și armonioasă, dar și ea avea un corp superb pentru că practica natația de la 5 ani.

Pe lângă mine a trecut Matei în fundul gol, care văzându-mi fotografia din mână, a comentat răutăcios:

- Sper că măcar cu ea o să ai parte de o distracție pe cinste! Băieți, el capitano o sa fie în focuri în seara asta!

Matei a mimat cu degetul mijlociu un gest comun și obscen, îndepărtându-se repede înainte să o încaseze de la mine. Matei nu era un băiat rău, dar era mai greu de cap. A rămas repetent de două ori și de aceea era mai mare ca noi, fiind cel mai înalt și mai solid fotbalist din lot. Era "ursul" echipei și-l foloseam în apărare, ca mijlocaș de închidere. Deși avea o constituție fizică impresionantă, în cap avea numai un grăunte de minte. Cu toate acestea îl îndrăgeam, pentru că ne făcea să râdem și era într-un fel mascota echipei.

- Cretinule!

L-am înjurat fără răutate știind cu cine am de a face. Apoi am pus poza Simonei la locul ei în rama improvizată pe partea interioară a ușii de la dulapul meu. Rând pe rând colegii mei au părăsit vestiarul și în cele din urmă am rămas singur cu Cosmin.

Am început să mă dezechipez și mi-am dat jos tricoul umed de transpirație și de stropii de la duș. Simțeam o ușoară durere în coapse, așa că am început să le masez. Eram deosebit de mândru de corpul meu, de forma mea fizică, cât și de efortul depus constant ca să mi-l mențin tonifiat. Deși eram în ultimul an de liceu fiind aglomerat cu învățătura, cu pregătirile pentru bac și facultate, totuși îmi rupeam din timp și mergeam cel puțin de trei ori pe săptămână la sala de forță de la Stadion.

În timp ce îmi masam picioarele mi-am întors capul și l-am văzut pe Cosmin șezând în fund pe băncuța lui cu ochii pironiți la mine. Nu mai era roșu de loc și arăta mult mai bine. Surprins de mine el și-a lăsat privirea în jos și a început iar să se înroșească și să transpire vizibil. Eram din nou îngrijorat.

- Cosmine, cum e? Te simți mai bine?

- Îmh!, mi-a răspuns monosilabic, fără să-și ridice privirea din pământ.