My secret love

Capitolul 2. Destăinuirea

Mai liniștit, m-am întors și am continuat dezechiparea. M-am descălțat de ghete, de jambiere și apărători, iar apoi mi-am dat jos șortul, rămânând numai cu jockstrap-ul. Simțindu-mă iarăși privit, am întors capul și l-am văzut pe Cosmin împietrit, cu ochii holbați la mine, înghițind în sec, parca hipnotizat de imaginea mea.

- Hei, Cosmin! De ce-ai rămas așa de uimit? N-ai mai văzut băieți cu fizicul bine lucrat? La naiba, sunt alții chiar și la noi în echipă mult mai mișto și mai bine făcuți decât mine! Totul e o chestie de efort fizic și antrenament constant.

Cosmin nu mi-a răspuns și rușinat și-a lăsat capul în jos.

- De altfel, sunt convins ca și tu arăți la fel de bine, ținând cont de cât sport ai făcut și mai faci.

Stimulat de joaca de mai înainte a băieților și dorind la rândul meu să ma descarc de tensiune și stres, m-am apropiat de el și am încercat să-l dezbrac, trăgând de tricoul său, care se uscase între timp.

- Gata! Să dăm jos textilele ca să vedem cum arăți tu de fapt.

Cosmin a început să zâmbească și cuminte s-a lăsat dezbrăcat de mine. Imediat au apărut în fața ochilor mei un tors superb, sculptural, cu mușchii pectorali și abdominali bine conturați și niște umeri largi și masivi. Uimit la rândul meu de cele văzute era să scot un strigăt de admirație, pe care l-am mascat stângaci cu o glumă cam proastă:

- Ia uite ce flăcău avem noi aici! Și el încă mai cere voie de la mama ca să meargă la gagici!

După asta, am continuat tacticos să-l dezechipez ca pe un copil neajutorat: ghetele, jambierele, apărătorile de gambe, șortul și la urmă i-am ridicat cracii în sus ca să-i scot boxerii umezi de transpirație.

- Băi golanilor, ce mama dracului faceți voi aici? Unde vă credeți, la bordel? De ce nu v-ați cărat încă acasă?

Eram preocupat să-l dezbrac pe colegul meu și fiind absorbit de frumusețea extraordinara a corpului său, n-am observat când a intrat în vestiar antrenorul principal.

- Plecăm imediat, mister! Cosmin nu s-a simțit bine și am rămas puțin cu el ca să-și revină. Tocmai ne pregăteam să mergem la duș și îl ajutam să se dezbrace.

- Bine, bine. Mai repede, că trebuie să apară cei de la echipa mare.

- Dar azi e joi, mister! Azi nu au antrenamente după-amiază.

- Mă rog, voi grăbiți-vă, că mai aveți și lecții de făcut. Să nu ziceți după aia, că din cauza mea nu ați știut la ore. Și vedeți să nu vă încuie înăuntru nea Costel!

Antrenorul a făcut stânga împrejur și a dispărut fără să mai zică nimic.

M-am dus lângă dulapul meu, mi-am dat jos jockstrap-ul, mi-am luat prosopul și trusa de baie și m-am îndreptat către dușuri. Am intrat la prima cabină, am dat drumul la apă și am început să ma spăl pe cap cu șampon. După ce m-am clătit bine, am deschis ochii și l-am zărit printre șiroaiele de apă pe Cosmin în cabina din fața mea. Stătea nemișcat ca o statuie și mă privea din nou hipnotizat, cu gândurile aiurea și penisul în erecție.

- Hei, Cosmin! Mai ești pe aici? La ce te gândești așa de profund?

Cosmin a tresărit parcă trezit din somn și s-a întors brusc cu spatele la mine, încercând să-și ascundă cu mâna penisul în erecție. 

Era rândul meu să cad în admirație. Așa stând în picioare, am văzut un corp de statuie antică, perfect proporționat, cu musculatură frumoasă și bine conturată, o piele fină și curată, fără coșuri, cicatrici sau pilozități. Iar fesele lui peste care apa curgea foarte seducător erau musculoase și ferme, rotunde și bombate în afară, care se continuau cu niște coapse alungite și puternice.

- Măi, ce buci mișto ai! Cred că ți le-ai format la sală, nu-i așa? De altfel, tot corpul tău demonstrează că ai lucrat mult timp la sală!

Cosmin continua să stea cu spatele la mine și tăcea nemișcat. Apoi am observat că umerii lui tresăltau din când în când și am auzit niște suspine discrete. M-am apropiat de el ca să mă lămuresc.

- Ce s-a întâmplat? Ce e cu tine, Cosmin?

L-am prins de umeri și l-am întors către mine. Jenat, Cosmin și-a acoperit ochii cu mâna și suspinând mi-a răspuns printre lacrimi:

- Ionuț, eu ... eu ... eu sunt pe invers!

Vestea m-a lovit ca un trăsnet. Am rămas stupefiat. Cosmin continua să repete mecanic cele patru cuvinte, din ce în ce mai încet, după care a izbucnit în hohote de plâns.

Nu știam cum să reacționez, nu știam ce să fac, cum să-l liniștesc fără să-l jignesc. L-am luat în brațe și l-am mângâiat pe ceafă și pe spate ca pe un copil, încercând să-l calmez.

- Lasă, lasă! Nu-i nimic! Nu mai plânge!

Cosmin  plângea mai departe dar mai liniștit cu capul rezemat pe umărul meu. Eram șocat în continuare. Nu-mi venea să cred că băiatul acela voinic și puternic, cu corpul lui atât de atletic , virilitatea întruchipată, era atras de băieți. Și de ce mi se întâmpla tocmai mie treaba asta? Dacă nu i-aș fi simțit lacrimile calde, scurgându-se pe umărul meu, aș fi fost sigur că era o glumă proastă de a lui.

În disperarea și durerea lui băiatul se lipise cu totul de mine iar eu îl țineam îmbrățișat și îl mângâiam tandru pe ceafa și pe umeri, ca să-l consolez. Simțeam pe gâtul meu respirația lui caldă, iar trupul său încă nespălat degaja un miros iute, de transpirație masculină, care mă incita puternic . Ridicându-i un braț peste celalalt umăr al meu ca să se sprijine mai bine, i-am atins bicepsul și am simțit duritatea și fermitatea mușchilor lui puternici și masivi.

Depășind starea de șoc m-a cuprins o profundă tristețe și compasiune pentru vlăjganul de lângă mine, care suspina ca un copil. Cosmin era de fapt atât de vulnerabil și de neajutorat. Fără să vreau, instinctiv s-a stârnit în mine o imensă dorință de a-l ocroti, de a-l proteja, de a-l face să se simtă mai bine.

- Hai, gata! Nu mai plânge! Și ce dacă? Nu s-a sfârșit lumea cu asta. Ce, ai omorât pe cineva?! Presupun că mai sunt mulți ca tine în țara asta. Mai știe cineva de chestia asta? Te-ai încurcat cu cineva? Ți-a pus-o careva?!

- Nu! Tu ești singurul care a aflat până acum. Nu, nu m-a atins încă nimeni și nici eu pe cineva.

- Păi, asta-i foarte bine! Eu am să tac ca un mormânt. Am și uitat tot ce mi-ai spus. Vezi, problema e ca și rezolvată! Acuma, totul depinde numai de tine.

- Ba, nu-i bine de loc!

- De ce?

- Pentru că ..., pentru că ..., te iubesc, Ionuț!

A doua oară în ziua aceea, am simțit că cerul s-a prăbușit peste capul meu! Șocat, m-am dat înapoi și am atins cu spatele clapeta de la duș. Imediat asupra noastră s-au prăvălit torente de apă rece, trezindu-ne la realitate și făcându-ne să ne strângem instinctiv și mai tare în brațe unul pe celălalt.