Lacrimi de cristal.

Capitolul 5

În avion domina o liniște dureroasă , însă sufletul meu îmi urla de durere. Lipsa prietenilor mei și faptul că nu am vorbit cu mama si cine știe când voi vorbi , faptul că nu cunosc unde merg si ce planuri are acest Antonio cu mine mă fac să îmi bubuie inima în piept și să simt ușor amorțită. Prea multă presiune pe umerii mei , prea multă durere într-un timp atât de scurt. De la viața mea plictisitoare în mijlocul undei povesti demne de filmele horror.
Alături de mine stăteau foarte liniștiți Antonio și Pablo care erau foarte relaxați și ciocneau câte un pahar de șampanie.

- Ți-aș fi dat și tie bello ,dar nu cred că poți să consumi la vârsta ta. Mă scos din momentul meu de gândire Antonio cu vocea lui care îmi zgârie timpanul doar când îl aud.

- Dragule, am aproape douăzeci de ai . I-am spus acest lucru cu un zîmbet foarte fals și m-am afundat în revista din fața mea. Îl urăsc pe acest om și nu vreau să îl privesc , pentru că atunci îmi vine în minte aranjarea undei crime.

- Domnișoara , domnișoara , m-am trezit brusc, în fața mea era o domnișoară dacă pot să o numesc așa nu o frumusețe naturală excepțională dar acoperită cu un machiaj oribil, mult prea mult pentru mine , iar hainele ei , aproape nu-s , cum poate să fie atât de dezbrăcată .

- Antonio a ieșit deja și vă așteaptă afară , trebuie să vă grăbiți. Era panicată dar tot odată îmi vorbea foarte răutăcios.

- Și ce ? L-am rugat eu să mă aducă aici ? Unde suntem mai exact ?

-Sicilia , dar vă rog să vă grăbiți altfel o să avem probleme amândouă.
O urăsc deja pe această doamnă/domnișoară sau ce o fi .
Imediat cum am pășit pe "pământul" italian m-a cuprins panica , lacrimile îmi dădeau târcoale iar inima mea mai avea puțin și zbura la propriu din pieptul meu. În fața mea erau cinci mașini luxoase , oameni mulți și toți aproape la fel , îmbrăcați în sacou , înarmați , serioși și foarte încruntați. Doamne unde am ajuns ? Cum scap eu de aici ! Antonio a privit pentru puțin spre mine , mi-a făcut semn din mână să urc în mașina unuia dintre acei oameni și masina lui s-a făcut nevăzută. Stăteam în același loc , nu puteam să urc , nu pot să îmi semnez singură sentința suferinței. Trebuie să fug . În acel moment am văzut că unul dintre acei bărbați a coborât din mașină și a venit spre mine. Postura lui mă face să vreau să o i-au la fugă.

- Poți să urci în mașina și să nu ne facem probleme unui altuia ? Vocea lui era surprinzător de calma și caldă. Dacă nu l-aș fi cunoscut în această situație aș fi spus că e un bărbat chiar dulce.

- Nu pot să urc , nu pot să merg cu voi . Trebuie să mă întorc înapoi la prietenii mei , trebuie să vorbesc cu mama mea. Eu am o viață nu pot sa las totul și să dispar. Unde mă vei duce ? Nu veneam clar din cauza lacrimilor care nu conteneau , dar am citi o urnă de regret în privirea acestui om.

- Mergem la Antonio , sarcina mea este să te duc pînă acolo. De acolo deja nu mai e vina mea pentru nimic din ce se petrece. Te rog, urcă , nu mai avem mult timp la dispoziție. Iar lui Antonio nu-i place sa se întârzie .
Cu asta fiind spuse m-am lăsat păgubașă și am urcă în mașina lui , Azer pentru că am făcut și cunoștință și acesta era numele lui. Tot drumul am plâns privind pe geam si realizând că aici nu cunosc pe nimeni , ca aici nu sunt acasă și că se poate întâmpla orice și nimeni să nu știe. Azer mă privea cu milă și îmi oferea câte un șervețel.

- Nu mai plânge , nu pot să văd femei plângând .

- Tu ce ai face în locul meu ? Ce ai face dacă nu ai ști ce se petrece în viața ta și nu ai ști ce te așteaptă mai departe ? Aproape țipăm de furie . Nimeni nu are dreptul să facă acest lucru indiferent de cât de influnt și bogat ești.
În mai puțin de 20 de minute am ajuns în curtea unui palat după părerea mea. Curtea este răpitor de frumoasă , cu multe flori , statui , copaci decorativi și statuete iar în fața palatui domnea o piscină uluitoare . Oare ce vad este real sau mintea mea îmi joacă feste. În curte erau foarte multe persoane care își făceau liniștiți treburile , la orice colț al casei stătea degajat câte o persoane înarmată care cred că aveau grijă de liniștea tuturor care se aflau în casă.
Dacă până acum îmi era frica , acum eram de-a dreptul terifiată de tot ce văd. Cu siguranță importantă și puterea acestui om este cu mult mai mare decât ce mi-am imaginat eu. Îl credeam un băiat care a privit multe filme cu mafioți și se crede unul dintre ei. Dată cu siguranță aici este o enigmă și eu trebuie să aflu exact ce , și cel mai important să-mi găsesc calea de salvarea. La prima vedere pare imposibil .

- Haide trebuie să intrăm. Antonio ne așteptăo deja. Am ripostat de câteva ori am jucat prinselea în jurul mașinii cu Azer apoi am hotărît să îl urmeze.
Dacă exterior era minunat , pai interiorul este spectaculos. Totul țipă a lux și opulență. Totul este strălucitor și nu poți să crezi că aici chiar locuiește cineva , ți se pare că este un bibelou. Am ajuns în capătul scărilor și nu puteam să urc .

- Totul va fi bine , ai încredere în mine. Nici el nu crede ce spune , știu că face asta doar ca să mă încurajeze pe mine. După ce am urcat scările am făcut stânga , apoi dreapta , apoi iar stânga si m-am pierdut cu totul. Aici zici ca este un labirint chiar că ai putea să te rătăcești în propria casă. Am ajuns în fața a doua uși mari din lemn masiv în fața cărora stăteau două persoane în castul negru , m-au analizat din cap pînă în picioare apoi au făcut semn să intrăm. În interior se află Antonio care stătea în fața biroului și Pablo așezat pe un fotoliu .

- Este prima și ultima dată când întârzii atunci cînd te chem . Nu eram sigura dacă Antonio vorbește cu mine sau cu Azer , poate cu amândoi. Nu știu.
-Azer poți să pleci , iar tu mio cara poți să ei loc. Am fost trezită din visare de sunetul produs de ușă cînd a plecat Azer , nu pot să cred că ma lăsat singură nenorocitul , știam eu ca nu trebuie să am încredere în el.

- Poți să ei loc bella. Îmi zâmbește cu subînțeles , mulțumit probabil de frică care se citește pe fața mea .Simt pereții camerei cum se strâng în jurul meu iar atmosfera devine tot mai apăsătoare și sufocantă . Inima îmi răsună în timpane , iar în interiorul meu se dă o bătălie care mă face să nu pot analiza situația la adevăratul nivel .
- Deci , regulile sunt foarte simple , o să stai in camera ta nu poți să ieșit din camera decât însoțită și doar atunci cînd ai acordul meu. O să fii o fetiță ascultătoare și totul va fi bine.
I-aș fi dat una în fața acum , sunt primele ore aici și deja îl urăsc din toți sufletul meu. Am fost condusă la ușă camerei mele de un alt domn . Să înceapă calvarul.