Capitolul 3

21 4 0
                                    

Din somnul meu cel dulce si liniștitor , în visul meu de toată frumusețea cu un mare "păpușel" în prim- plan am fost trezită de soneria telefonului meu pe care nu aș fi avut chef să o aud tocmai acum , cînd în sfârșit aveam si eu un iubit.

- Alo , Karina ce sa întâmplat ? I-am spus cu jumătate de voce și mai mult adormită.

- Merall , trezește-te , am nevoie de ajutorul tău. Te rog , haide , nu îmi zice că încă dormi . E trei după masă fato . Entuziasmul și vocea ridicată m-a făcut instant să revin la realitate și să îmi dau seama că lângă mine nu este nici un "păpușel drăguț " și sunt singură în apartamentul meu micuț și modest. În tot acest timp cât draga mea prietenă îmi explică motivul "minunat" pentru care am fost trezită de lângă iubitul meu imaginar , eu am plecat în baie pentru a începe rutina de dimineață.

- Stai , ca să înțeleg. Ai nevoie de ajutorul meu , ca să avem grijă de 4 copilași ? Dar, tu știi cât de neîndemânatică sunt eu .
Karina lucra ca bonă . Îi plac enorm copii și-i aduce multe fericire acest job. Deja îmi închipuiam ochii ei de pisică milogită , nu puteam să o refuz cu toate că aș mai fi dormit măcar încă câteva zile:) .

-În primul rând nu te mai spală pe dinți cînd vorbești ca să te înțeleg și eu ce tot spui acolo. Și îți dau prin mesaj adresa , e la capătul celălalt alt orașul , peste o oră. Te iub.Pa.

-Unde ? În atât de depar... Și nu am reușit să-mi termin propoziția ca a închis .... Bine înțeles. Super. Trebuie să mă grăbesc.
Mi-am terminat repede cu rutina , am deschis dulapul și am ales repede o ținută simplă o pereche de blugi negri rupți în genunti și un maiou alb , teneșii mei negri și obișnuită jachetă de blug , de machiaj astăzi nu aveam dispoziție , un pic de parfum , balsam de buze o pereche de ochelari și sunt gata , am comandat taxi si eram gata de plecare.
Cînd am ajuns pentru prima dată aici , eram depășită de aglomerația care caracterizează acest oraș. Din prima săptămână în care eram aici vroiam deja să dau bir cu fugiții. Mă simțeam ruptă din acest peisaj , mă simțeam în plus , complet pe lângă tot ce se petrece aici , aceste clădiri exagerat de înalte ,oamenii la prima vedere neliniștiți și grăbiți m-ă făceau să mă simt tot mai mică și mai străină , că vin din altă lume iar locul meu nu e aici. Și îmi susțineau idee că a sta închisă doar în complexul meu în care stăteam atunci izolată de civilizație , într-un colț cu căștile și melodiile mele triste pe fundal sunt cea mai buna alegere . Am început să văd partea frumoasa a acestui oraș după ce mi-am făcut mulți prieteni , cei care mi-au fost alături și în momentele grele au fost doar ei doi ,datorită lor am putut sa rezist la tot ce era nou și exagerat de greu pentru mine . După multe amintiri și multe secvențe adunate în memoria mea am fost anunțată că eram deja la destinația cerută de mine. Abia acuma am observat în care parte a orașului eram noi. Ne aflăm în zonă "Vip" a orașului , acea zonă care era locuită de acei oameni îngâmfați și putrezi de bogați. Case mari și pompoase , castele după părerea mea, poartă de la intrare se deschide doar cu telecomanda , curtea lor este cât un supermarket iar o singură baia de-a lor este cât tot apartamentul meu . Oare cum a ajuns Karina mea tocmai aici ?

-Deci , te rog , să te comporți extra normal , oamenii ăștia sunt extrem de bogați iar copii lor mega alintați dar...

-Cum ai ajuns aici mai fată? Dacă facem ceva greșit , ești sigură că e totul ok ? Eram deja puțin îngrijorată la tot ce era în jurul meu.

- E totul bine , e job-ul meu ai uitat ? Deci , te rog oamenii ăștia au camere de supraveghere și în WC , ai grija la tot ce scoți pe gură aia mare a ta bine ? Totul părea de vis in jurul meu. Lux și opulență exact așa puteam să caracteriz totul. Scări de marmură , tablouri imense , femei de serviciu , totul strălucitor și parcă neatins . Camera copiilor era probabil visul fiecăruia dintre noi. Erau patru copii , două perechi de gemeni si trebuie sa recunosc ca erau chiar drăguți și simpatici, dar pe cât de simpatici pe atât de răzgâiați și foarte activi și nărăvași. După multe ore de chin și oboseală cruntă am decis că ar fi cazul să mă întorc acasă , deja copii dormeau deci era ok. Karina trebuia să rămână pînă dimineață cu ei . După toate insistențele Karinei de a rămâne cu ea pînă dimineață am reușit să plec. Era aproape miezul nopții , dar totuși totul era foarte luminat și liniștit. Mi-am sărutat pe frunte prietena am comandat din nou un taxi și eram gata de plecare. 12 noaptea iar o nebuna de la capătul orașului , cu ochii umflați de somn și părul ciufulit face comanda de taxi , oare ce a gîndi șoferul cînd o să m-ă vadă ? Am decis sa fac ceva pași pînă la capătul străzii pentru ai fi mai ușor șoferului . Eu fiind o mare fricoasa de întinerit și de plimbări nocturne nu știu dacă e cea mai bună idee , dar totuși e foarte luminat nu are ce să fie rău. Mergeam cred că de citeva minute , și am simțit clar că era o mașină în spatele meu , dar nu am dat mare importanță știam că taxi-ul meu nu din partea aceia trebuie să vină. Pentru acele străzi mergea exagerat de încet cu lumina dată la un nivel mediu. Începea să se instaleze frica în sufletul meu , dar am grăbit pasul și speram ca vine mai repede mașina care trebuia să fie aici deja. Mașina nu ajungea iar eu deja mai aveam un pic și intrăm într-o zonă ceva mai întunecoasă . Inima mea a început să o i-a la goană , brusc îmi părea ceva mai cald iar mașină din spatele meu îmi tot dădea târcoale. Să mă uit în spate oare? Nu , clar , dacă e cineva în spatele meu ? Oare există mafioții aia din filme ? Poate sunt la cameră ascunsă ? Sau poate îmi intâlnesc ursitul azi ? Sau poate dispar fără urmă ?
-Unde naibii e mașină aia!
Mi-am scos telefonul să mai sun încă o dată și să anunț că aștept aici deja de o veșnicie . Și cînd tocmai să duc telefonul la ureche văd o scenă demnă de filmele de groază , o persoană întinsă jos și alții 3 în jurul ei cu arme în mâni. Am înlemnit , cred că pentru citeva minute nu am respirat . Am început să fug înapoi în direcția din care am venit , dar am dat nas in nas cu mașina care îmi dădea târcoale . O mașină neagră și ceva umed aplicat pe față mea asta e tot... Apoi negru....

Am nevoie de părerea voastră pentru a ști dacă continui sau nu.....♥️

Lacrimi de cristal.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum