Capitolul 25- Fură-mi sufletul . . .

38 3 3
                                    


Narator povestește :

"Ești mai deștept atunci când îți dai seama de ce ai fost prost !"

Eren dă semnalul iar de pe cerul cenușiu se ivește fumul lung și verde de semnalizare care le dădeau de înțeles că ar fi cazul să se retragă.

- La naiba când planul meu merge ca pe roate se gasesc ratații să nu mă lase să continui . Tsk ce idioți ! Blestema Sumiko furioasă . Armin haide să îi luăm și pe ceilalți și să plecăm de aici până nu vom fi iar atacați de alți titani . A fost o ieșire faină ma bucur că nu au mai fost atât de multe morți am dreptate ?

- Sunt de acord cu tine Sumiko . Nu ne-am ales asa cu multe victime ei bine ar fi cazul să mergem ! Zâmbește și iau răniții și se îndepărtează de locul de luptă unde a avut loc .

Toți ceilalți se întorc în locul unde Levi și Eren îi așteptau . Eren stătea retras într-un colț în timp ce privirea lui Levi era pierdută gândindu-se doar la modul în care se poate răzbuna pentru moartea Comandantului . După ce se hotărî ca toți să plece în vechea fortăreață a Armatei de Recinoasyere pe care o foloseau pentru apărare acum câteva sute de ani .

Armin venise lângă Eren îi pusese mână pe umăr și zâmbește nevinovat :

- La mulți ani Eren ! Ai facut 16 . . . A trecut atât de repede timpul !

Sumiko era în stânga lui și îi zâmbește colikareste :

-Știu că mă urăști sau orice altceva sau nu ne înțelegem dar îți urez la mulți ani !

- Va mulțumesc atât de mult prieteni . Spune pe un ton posac și rece

- Ai fața posacă . E ceva în neregulă Eren ? Venise din urmă și Hange . Pari îngândurat . Câți ani ai făcut puștiule ?

- Nu . . .nu e nimic . Și am făcut 16 ani .

- Știu că ai minți așa că poți vorbi cu mine destul de deschis . Cu noi defapt , suntem familia ta am trecut prin atatea Eren , adaugă prietenul lui cel mai bun , Armin .

- Nu , nu pot să zic !

- Haide Eren zi-ne ! Începe să îi zică și Sumiko . Dacă nu vorbesti cu noi de unde să știm ce ai . Haide Eren . . .

Eren strânge din ochi se încordează brusc și tremură de nervi se descarcă atât de tare când începe să plângă și să râdă printre lacrimile sale , după să se uite în jurul celorlalți și să țipe atât de exasperat :

- Vreți să știți neapărat ? Vreți să știți ?foarte bine ! M-am certat cu Levi . Comandantul Erwin a murit din vina mea . S-au întâmplat atâtea . Își prinde firele de păr și respiră tărăgănat crezi că îmi e ușor ? Nu , nu îmi este chiar deloc . Își băga mâinile în păr și îi tremura umerii disperat . Toate aceste morti s-au întâmplat numai din vina mea . Crezi că mi se pare ok ca cei dragi mie sa moară ? De ziua mea de naștere , tot mi-a fost luat . Libertatea mi-a fost suprimată ! La fel și dreptul la viață . De ziua mea am fost transformat în titan de tatăl meu și mai am 7 ani până când o să mor .


Sumiko îi asculta cuvintele fără ca măcar să îl întrerupă și după aceea când îi dădea ocazia să nu mai plângă reușise să îl ia în brațe să îi mângâie spatele și după firele de păr mămoasă și să îi spună pe un ton al vocii atât de calm :

《 𝕀ℕ𝕊𝕆𝕄ℕ𝕀𝕀 》Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum