𝒜𝓅𝓇𝒾𝓁 𝐹𝓁𝑜𝓌𝑒𝓇𝓈 - ｃｈａｎｂａｅｋ

𝒜𝓅𝓇𝒾𝓁 𝐹𝓁𝑜𝓌𝑒𝓇𝓈 3

--Sunt Minjae, incantat.
Spuse baiatul intinzand mana spre el.

--Eu sunt...Chanyeol.
Spuse el in cele din urma cand isi i-a ochii de pe el.

--Chanyeol, avem treaba.
Striga bunicul spre el.

--Oh...eu oricum trebuie sa plec. Multumesc pentru...caine.
Spuse el timid.

--Astepta! Aa..locuiesti in apropiere?

--Am...esti cumva vreun pervers? Sau poate un hot?
Chicoteste baiatul mai tanar.

--Nu! Nici vorba. Voiam doar...poate mai iesim...

--Oh...sigur. Amm...intinde palma.
Spuse el zambind.

Chanyeol intinde palma, insa atunci inima lui a tresarit...in alt mod. Un sentiment de déja vu... s-a mai intamplat asta candva?

"
--Intinde palma te rog.
Chicoteste el dulce. Atunci pentru a zecea oara, inima lui Chanyeol a tresarit. Era confuz insa nu ii era teama.
Cand mana lui atat de fina s-a asezat sub a sa, pentru a o tine, si-a fixat privirea pe chipul lui si acolo a ramas.
Cele mai  delicate trasaturi pe care le-a vazut vreodata.

--Gata. Asta e numarul meu. Suna-ma.
Zambeste el larg apoi isi deschide umbrela si o aseaza in mainile lui Chanyeol. El tocmai a fugit prin ploaie, pe intuneric?

Ochii albastii, atat de rar intalniti, parul castaniu, pielea delicata, mainile fine, degetele lungi. In fata lui Chanyeol se afla o zeitate? "

--Acesta este numarul meu.
Spuse el zambind apoi pleaca, lasandu-l pe Chanyeol pierdut in ganduri. Inca isi tinea palma intinsa si isi simtea inima tresarind iar si iar si iar.

Dar...de fiecare data cand tresarea, o durere crunta se aseza in acelasi loc. Inghitii in sec apoi priveste in palma.

--O sa o iau de la capat. Am trecut peste.
Isi spuse el.

Bunicul, privind scena, auzind ceea ce nepotul sau isi spunea a realizat ca era mult mai grav decat credea. Avea nevoie de ajutor.

Se indeparteaza cativa metrii buni de Chanyeol, astfel incat sa nu il poata auzii si isi scoate telefonul din buzunar.

--Alo? Cred ca...este timpul.
Spuse batranul oftand.