30 noiembrie

25 1 0
                                    

Zi mohorata.Cer gri spalacit.Crengi dezgolite. Liniste abundenta.Asta inteleg din ceea ce zaresc prin ferestrele mari , luminoase ale camerei mele . Acelasi sentiment predomina si dupa  ferestre ,acelasi sentiment si-n sufletul celei ce zace pe patul din spatele marilor cu dreperii rosii.

As putea spune ca marimea ferestrelor este absurd de exagerata .La momentul constructiei sancruarului meu mi-am exprimat prompnt preferinta pentru geamurile si pervazul "gigant".

Si anume pentru ca  abia asteptam momentul finalizarii constructiei pentru a-mi decora pervazul cu pernute decirative si paturi colorate.Asa vazusem in nenumarate randuri in filmele americanilor si ideea ma absorbise.

Stau la geam intinsa pe "canapeaua" improvizata ori de cate ori reflect la ziua de maine.

Maine e luni.1 decembrie.Imi voi petrece ziua cu minunatii colegi ce i am.Fatalitate!

Ilaritatea ceruluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum