Two Souls,One Love

Bilețelul

    În ultimul timp Yoongi se purta mai dur ca de obicei.Era cam cu totul alt om.Chiar dacă era robot și nu avea suflet sau inimă,începea să se îngrijoreze cu privire la Yoongi.
Când Taehyung încerca să vorbească cu el,Yoongi se prefăcea că nu îl aude sau că nu îl vede.
    
   Era o zi de marți,o zi ploioasă de marți,dar și o zi care avea să îl schimbe pe Yoongi pentru totdeauna.
   Pe la prânz ,Yoongi se hotărî să meargă să își facă o porție de orez cu niște garnituri.Luă bolul cu orez din dulapul de deaspupra aparatului de cafea,și pe când să le pună pe masă,Yoongi scăpă bolul de ceramică cu tot cu orez pe jos.Un bilețel era pe masă,un bilețel scris de nimeni altul decât Taehyung .

    
      "Yoongi,știu că m-ai construit să îți fiu body-guard,dar nu mai puteam să fiu ignorat .Când te vedeam și îți vorbeam iar tu mă evitai,simțeam cum explodez de furie.Sper să nu îmi duci dorul.Probabil mă voi duce purtat de valurile celei mai apropiate mări.Sper să nu vi să încerci să mă salvezi,pentru că nu vei reuși.
                              Cu dragoste,Taehyung

În timp ce Yoongi citi bilețelul,lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii lui .
Acesta se grăbi să ajungă la marea despre care vorbea Taehyung.Marea care era destul de aproape de casa lui Yoongi.
     
Taehyung se pregăti să se arunce de pe stâncile netede alflate lângă apa cea adâncă.Închise ochii și se lăsă pe spate,dar cineva îl prinse de mână.Și nu,nu era Yoongi.Era un băiat cu părul șaten ,ochii căprui și o față foarte drăguță.

-De ce îți urăști viața?îl întrebă străinul.
-Cine ești?întrebă Taehyung cu o privire care te intimida.
-Crede-mă ,și eu am încercat să mă arunc de pe stânca asta,dar nu am reușit,căci,la fel ca în cazul tău ,cineva m-a prins la timp.
-Cine ești? repetă Taehyung .
-Eu sunt Jungkook,Jeon Jungkook.Iar tu ești?..
-Taehyung,Kim Taehyung.
-Omo,ai un nume foarte frumos!spuse Jungkook cu un zâmbet molipsitor pe față.Vrei să mergem să mâncăm niște ramen?Știu un local super,fac eu cinste.
-Eu nu pot să mănânc.spuse Taehyung trist.
-Ai probleme cu stomacul?Te înțeleg..zise Jungkook .
-Nu ai cum să mă înțelegi.

Cei doi băieți se uitau unul la altul ,până când apăru Yoongi.
Jungkook îl zări pe Yoongi ,care era la aproximativ 2 metri departare de el și de Taehyung.Când Yoongi începea să se  apropie,Jungkook îi apucă fața lui Taehyung în două mâini și îl trase într-un sărut.

Când Yoongi văzu asta,se aruncă pe pământul noroios și începu să plângă."Pentru ce plâng?Pentru un nenorocit de robot?Un nenorocit de robot pe care am început să îl plac?gândi Yoongi.

Când îl văzu pe Yoongi,Taehyung îl împinse pe Jungkook și alergase la Yoongi.

-Taehyung nenorocitule,tot la mine vi?spuse Yoongi în timp ce plângea.De ce nu mergi la al tău Jungkook?Hmm?
-Yoongi,haide acasă.Nu prea pare că ești bine și nu îmi place să te văd plângând.zise Taehyung cu un ton calm.
-Cum să fiu bine când tu vrei să te arunci de pe stâncile astea,Taehyung prostule?

Afară încă ploua ,și cei doi băieți stăteau în ploaie .Yoongi era pe întins pe jos,părea a fi leșinat,iar Taehyung era în genunchi lângă Yoongi.
Taehyung se ridică în picioare și îl luă pe Yoongi în brațe stil mireasă și îl duse spre casă.Pe drum,pe acea ploaie parcă "programată" intenționat încât să pară a fi într-o dramă,Yoongi se ținea strâns de Taehyung.

                  Va urma...

Annyeong!
Sper că va plăcut acest capitol și imi cer iertare pentru greșelile gramaticale.

Hakuna Matata,bitch!