Sentimente

170 20 6
                                        


Jungkook era în apartamentul pe care îl împărțea cu Jimin. Erau prieteni,dar uneori,Jimin își dorea să fie mai mult decât prieteni.

-Jiminie? spuse Jungkook,aruncându-se în pat, lângă băiat.
-Da?
-Crezi că aș avea șanse să îl cuceresc pe Taehyung?
-Poți să încetezi să îi mai rostești numele?! La mine nu te gândești? strigase Jimin.
-Și tu te-ai îndrăgostit de el?
-Jungkook,ești prost sau te prefaci?

Jimin se ridică din pat. Nu mai suporta să îi audă numele lui Taehyung. Dăduse să plece din cameră,dar Jungkook îl prinse de încheietura mâinii.

-Ești gelos? întrebase Jungkook.
-Ți-a luat mult să îți dai seama?
-Cum crezi că eram eu când stăteai în fiecare noapte cu Rose și făceați fufu?
-Doar copiii folosesc termenul "fufu".
-Înseamnă că suntem copii. Doi copii îndrăgostiți. spuse Jungkook cu un zâmbet pe față.
-Știi? Cred că ar trebui să încetezi cu chestiile astea. Parcă am fi într-un serial sau ceva.
-Jimin,te plac. Te plac mult.

Jimin nu mai stătu pe gânduri și îl sărută pe Jungkook. Un sărut sălbatic,plin de iubire,în care Jimin domina .

-Nu,Jungkook. Nu e bine.
-Ce e ? Am făcut ceva greșit?
-Relațiile între cei mai buni prieteni nu funcționează. Mai bine ar fi să ne oprim acum.
-Atunci,să o luăm de la zero. Eu sunt Jeon Jungkook. Tu cine ești?

Jimin zâmbi . S-a prins de ceea ce voia să facă Jungkook,și chiar era o idee bună.
-Sunt Park Jimin.
-Interesant,domnule Park. Vrei să fii partenerul meu de viață pentru totdeauna?
-Mi-ar face multă plăcere,domnule Jeon!

Cei doi sau sărutat din nou ,dar te data asta, săruturile nu au mai fost doar pe buze,ci și pe maxilar.

-Te iubesc,domnule Jeon.
-Și eu te iubesc,domnule Park.

Two Souls,One LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum