Nu ma mai urmari

Capitolul 4

       Inca nu ma simteam pregatita sa merg la mormântul lui.Nici nu stiam cum arata.Nu am avut curaj sa merg acolo, nici sa dau ochii cu mama lui Oliver.Ma simteam atat de vinovată pentru tot,dar, într-un fel, ma obisnuisem cat de cat cu ideea ca nu mai exista.Mama a avut grija sa imi ascunda toate lucrurile care aveau legatura cu el.
         Pe langa faptul ca ma neliniștește ideea ca nu il mai am langa mine, de cand a decedat in fiecare noapte am cosmaruri cu el in care imi spune ca sunt vinovata ca el nu mai e si ca nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat daca eu nu l-aș fi lasat.Psihologul meu, doamna Madelyn, imi spune ca e doar din cauza conștiinței mele si ca tot ce trebuie sa fac este sa nu ma mai gandesc ca eu sunt cauza mortii lui.
        -Eve, am vorbit cu mama ta.Eu nu te oblig sa mergi daca nu esti pregătită. Poate ar fi mai bine sa te odihnesti.Nu te simti prea bine de cateva zile,imi spuse tata dupa ce batu la usa.
        De cand m-am mutat in alt oras, nu am mai mers la o scoala publica, ci am ales scoala online.Nu puteam face fata unui nou colectiv si nu aveam de gand sa le spun toata istoria mea.Ma simt mult mai bine asa.Cu grupul cu care ieseam inainte am rupt legatura.Mi-am sters si toate conturile de pe retelele de socializare, pentru ca nu suportam sa vad toti acei oameni fericiti.
         -Vezi cutitul de pe masa?se auzi vocea lui Oliver.Ar fi pacat sa nu imi arati cu adevarat ca ma iubesti.Oricum nu te voi ierta niciodata, daca nu vei veni cu mine.
         -Ce vrei de la mine?Te rog, lasa-ma!Imi pare atat de rau ca nu te mai pot vedea, dar nu te pot lasa sa ma acaparezi.Stiu ca esti doar o voce din capul meu.
         -Pe tine te vreau,Eve.Nu meriti sa traiesti viata asta.Stiu cat de mult suferi.Arata-mi acum ca ma iubesti si te voi ierta pentru tot.Nu ai ce sa pierzi, nimeni nu te iubeste cu adevarat in lumea asta.
         Atunci,vorbele acelea au pus capac.Am simtit ca trebuie sa o fac.Sa ma sinucid.Am intins mana pe masa pentru a ajunge la cutit,fiind foarte departe
         -Auuuchhh!am strigat deodata tare.
         -Eveee!Ce Dumnezeu faci?Tocmai ai cazut din pat.striga mama in timp ce ma ajuta sa ma ridic.
         -Am avut din nou un cosmar cu Oliver.Nu ma pot duce la mormantul lui.De cateva zile incearca sa ma convinga sa fiu alaturi de el, sa imi pun capat zilelor.
         -Termina odata cu prostiile.Nu te mai gândi.Iti suntem alaturi si vom fi intotdeauna,iar cu aceste vise ciudate te rog sa incetezi.Te distrugi psihic.
         -Mama, nu e ca si cum imi propun sa visez asta.Pur si simplu se intampla.Accepta asta.Nu se va sfarsi prea curand.
         -Uite ce e.Eu si cu tatal tau am tot discutat si am hotarat sa te trimitem o perioada la un centru de psihia...
          -Poftiiiim?!Mama, ai innebunit?Acum ma credeti si nebuna?Nu admit asa ceva.
          -Suntem de parere ca acolo ar fi cel mai bine pentru tine si coșmarurile tale.Doamna Madelyn nu face fata la aceasta situatie.Am vorbit cu ea si cu doctorul tau si ne sfatuiesc acelasi lucru.
          -Dar nu se poate. Sunt sigura ca doamna Madelyn va gasi o solutie pentru asta.Te rog,nu face asta daca tii la mine.
          -Te iubesc, draga,dar ma gandesc la binele tau.Mai ales ca este si perioada aceasta in care se împlinește un an de la moartea lui Oliver.Nu suport sa vad cum plangi in fiecare noapte.Mai ai putin si devii majora si sunt sigura ca astepti cu mare nerabdare petrecerea de ziua ta.
          -Mama, tu iti bati joc de mine?
          -Credeam doar ca putina distracție iti va mai alina                suferinta.Oricum,mai e pana atunci.In orice caz,te mai poti gandi la clinica de psihiatrie.Poate iti vei face si prieteni acolo.Au trecut cateva luni de cand nu ai mai luat legătura cu cineva de varsta ta.Ti-ar prinde bine.
          -Bine,mama.O sa ma gandesc.Acum,daca nu te superi, as vrea sa ma culc.Ai putea sa dormi cu mine in seara asta?
          -Sigur, stai sa închid lampa.