Capitolul 3

17 3 0
                                    

                Nu stiu ce s-a intamplat pe urma, dar m-am trezit la spital cu ambii parinti langa mine.Aveam perfuzii si ma simteam foarte rau.Atunci,facand un efort destul de mare,am intrebat:

-Ce s-a intamplat?Nu ma simt deloc bine.

-Eve...,a spus mama cu vocea tremuranda.

-Ce a patit Oliver?

Nu imi mai aminteam foarte multe despre el,dar stiam ca s-a intamplat ceva cu el si tot ce imi doream in clipa aceea era sa stiu ca e bine si ma asteapta acasa.

-Oliver nu mai e.Te rog sa te controlezi.Stiu ca e greu,dar nu as vrea sa patesti si tu ceva acum,mai rau decat o cazatura la cap.Te-ai ranit destul de rau.Eve...

Eu pur si simplu nu mai aveam curaj sa spun nimic.Era ceva ce nu puteam sa concep.Ceva ce nu tinea de mine, ca un curs de matematici superioare.Ramasesem blocata si ma uitam pe geam,fara sa scot vreun cuvant sau sa lesin.

-Din cauza mea?

-Nu draga,avea multe probleme.Bucura-te ca e intr-o lume mai buna.Cea de aici ii facea prea mult rau,incerca mama sa ma ajute sa trec mai usor peste asta.

-Eu ii faceam rau?

-Nu am vrut sa spun asta...Nu era un copil prea fericit.Stii si tu asta.

Intr-adevar,suferea de multe probleme.Il cresteau doar mama si bunica lui, dupa ce tatal cunoscuse o alta femeie si ii parasise.Acest lucru il afectase foarte tare si, dupa un timp, i se descoperise un fel de nevroza destul de grava care nu avea tratament.Dar il iubeam si il voi iubi intotdeauna, si cred ca asta il facea mai puternic.

-Ce ma fac acum?

-Poftim?intreba tata.

-Fara el.

-Eve...ne ai pe noi.Stiu ca suferi, dar sunt sigur ca nu a facut-o ca sa te intristezi.Probabil a crezut ca nu vei fi fericita langa el pe viitor.

-Tata, tu gandesti ce zici?Este omul pe care l-am iubit cel mai mult,primul meu iubit si speram sa fie si ultimul.Ce-ma-fac-acum?Imi pare rau,dar trebuie sa ma deconectati de la aparatul asta daca ma iubiti.Altfel imi voi face rau singura.

-Eveee!tipa mama.John, tine-o sa nu cumva sa faca ceva.

Si atunci am izbucnit in plans si am tipat atat de tare,incat a fost nevoie de ajutorul asistentelor ca sa ma calmeze.

Nu ma mai urmariUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum