Nu ma mai urmari

Capitolul 6

E deja ora 12.Tot ce fac este sa ma uit la un serial pe Netflix.Observ ca a aparut soarele si ma indrept spre geam sa il deschid, pentru a intra putin aer proaspăt.Trag de manerul geamului, dar vad ca nu se deschide.Uitandu-ma mai atent, observ un mic lacat care este prins de un carlig sau un fel de sarma mai groasa,care la randul ei, este lipita de ceva prins pe marginea ferestrei.Pe buneee?Acum nu am voie nici sa deschid geamul?Ce cred?Ca o sa ma arunc de aici?Pff...destul de plauzibil.
Ma uit sus pe dulap si vad ursuletul de plus pe care Oliver mi l-a dăruit cu ocazia aniversarii de 1 an de relatie.Niciodata nu am fost genul de fata careia sa ii placa aatfel de lucruri siropoase, dar faptul ca era de la el m-a facut sa dorm cu ursuletul in toata perioada in care am fost impreuna.Acum zacea sus, acoperit cu o punga transparenta, plina de praf.Recunosc ca am si uitat de el.
M-am urcat pe un scaun si l-am dat jos.Am scuturat punga de praf si l-am scos de acolo.L-am strans la piept cat de tare am putut si m-am urcat in pat cu el in brate pentru a-mi putea continua serialul.
Ma uitam la "The end of the fucking world".Nu stiu de ce,dar, într-un fel, imi aducea aminte de relatia dintre mine si Oliver.La fel de naivi si stangagi eram si noi la inceput.La 14 ani nici nu stiam ce inseamna "relatie",ca sa nu mai zic de primul nostru sarut, care a fost un dezastru.Mereu radeam cu el despre asta.Amandoi iubeam stangaciile si lipsa de experiență a celuilalt.Faptul ca stiam ca eu sunt prima lui iubire ma facea sa ma simt special si, la fel se intampla si in cazul lui. Multe fete din clasa mea il placeau in scoala generala, dar el era probabil prea timid ca sa observe si nu voia sa inteleaga asta.
Fiind atenta la serial, deodata, am observat ca mainile ursuletul incep sa ma mângâie sau ,cel putin, sa se miste in jurul gatului meu.Cand am incercat sa il dau jos din brate, a inceput sa ma stranga atat de tare de gat, poate chiar incercand sa ma sugrume.
Dupa cateva minutede incercare de a-l dat jos,am reusit intr-un final.Din pacate, nu stiam cum as putea scapa de el pentru totdeauna.Ferestrele si usa de la intrare erau inchise.Părinții mei erau plecati la mormântul lui Oliver pentru a putea fi aproape de mama lui si pentru a o putea ajuta sa treaca peste acest moment.Dar probabil uitasera ca fiica lor e fosta iubita a decedatului si ca ar putea face o criza in orice moment.Oricum, nu puteam sa stau si sa nu fac nimic.Am luat ursuletul si l-am dus in baie, inchizand usa la camera, dupa care am pus mana pe telefon sunandu-l pe tata.Nu a raspuns, ceea ce m-a determinat sa ii las un mesaj in care sa ii relatez toate cele intamplate.
M-am pus ingrozita in pat, încercând sa plang si sa ma descarc, dar nu puteam.Am vazut o bucata de hartie care era varata de catre cineva pe sub ușa.Nu stiam ce sa fac in acel moment.Sa iau hartia si sa o citesc?
Dupa 5 minute, m-am dus la usa pentru a citi ce scrie si, incercand sa descifrez, am vazut asta:"Lasa-ma sa intru, Eve.Nu iti voi face rau."
M-am speriat îngrozitor si am inceput sa tip cat m-au tinut plamanii, chiar daca stiam ca nu va avea niciun rezultat.
Dupa minute intregi de tipat, am vazut clanta usii care se tot misca.Incercam sa tip si mai tare,dar ragusisem.
-Ce vrei de la mine?Te rog, lasă-mă!A fost alegerea ta sa te sinucizi.Puteai avea o viata fericita aici.Nu sunt eu de vina!Nu sunt eu de vina!Nu sunt eu de vinaaaa!
-Eveee, nu ma face sa sparg usa.Deschide-o odata, ca ma sperii!se auzi vocea tatalui meu.
Am alergat spre usa si am deschis sarind in bratele lui plina de lacrimi.
-Nu ma mai lasa singura, te rooog!Niciodataaa!
-Bine, scumpo.Iti promit!Dar acum, linisteste-te!Despre ce bilet era vorba.
-Tatiiii, ursul ala e posedat!Toata casa asta este.Trebuie sa ne mutam.
-Stii bine ca nu putem face asta.Am facut un efort desrul de mare pentru a ajunge aici.
-Mama unde e?A ramas afara sa vorbeasca cu cineva.
-Cu cine?
Tata e probabil cea mai proasta persoana la a minti sau a rine secrete.
-Ăă...nimic important.Nu te mai gandi la asta.
-Vrea sa ma trimita la nebuni, nu-i asa?Stiam eu!Nimeni nu ma iubeste cu adevarat in casa asta!
-Cum poti sa spui asa ceva?Esti singurul nostru copil, normal ca te iubim mai presus de orice pe lumea asta.
Mama intrase in camera, ceea ce insemna ca a tras cu urechea la tot ceea ce am corbit cu tata.
-Draga, incercam sa iti facem un bine.Nu te duc la nebuni.Te duc la un centru de tratament.
-Adica la nebuni!
-Off!Vorbim maine despre asta.Ma duc sa pregatesc ceva de mancare.Poti sa ma ajuti si tu daca nu ai ce face.Mi-ar prinde bine.
-Bine.Vin acum.
Tata ma stranse de mana si imi facuse cu ochiul.Nu stiam exact ce inseamna asta dar am luat-o ca pe un "Ai incredere ca o sa fie bine".