Capitolul 2

13 4 0
                                    

                Cand am inaintat, am realizat ca acea lume incerca sa vada ce se petrece in casa iubitului meu.Inima a inceput sa imi bata foarte tare.M-a luat ameteala si nu mai vedeam foarte bine pe unde calc, dar am indraznit sa il intreb pe un vecin mai apropiat ce se intamplase.

-Nu stiu nici eu foarte multe.Am vazut doar oameni alergand de colo-colo si am auzit sirenele.Probabil iar i-a venit rau bunicii lui Oliver.Tu n-ai vorbit cu el?

-Nu mai stiu nimic de el de cateva ore,ne-am certat.

-Imi pare rau.Daca tot esti asa subtirica, ai putea sa te strecori prin multime in curtea mea si in spate o sa gasesti o gaura in gard.Asa poti sa ajungi la familia Skalrel.

-Va multumesc.

Atunci am aruncat tot ce cumparasem de la supermarket si am fugit la locul spus de domnul Rekler.Dupa multe imbranceli si tipete am intrat in curtea lui.De acolo o auzeam pe mama lui Oliver plangand in hohote si tipand:

-Nu, va rog, sigur ii mai puteti face ceva.Ajutati-maa!!

Ajunsa acolo, am vazut 2 barbati care carau o targa cu un trup acoperit.Nu am realizat ce se intampla si nu am avut puterea sa intreb nimic.Am alergat in casa dupa Oliver.Tot corpul imi tremura si ma ciupeam in continuu, inca sperand ca e doar un vis urat.Imi era frica sa nu imi pierd si constiinta in acele clipe de cosmar.Totusi, inca nu stiam cine era persoana de pe acea targa.

Am ajuns in hol si primul lucru pe care l-am vazut a fost o funie groasa, de culoare maro, innodata de o lustra,care se legana intr-o parte si in alta.Pleoapele aproape ca mi se inchideau si in mintea mea imi imaginam cum toata viata mea ia sfarsit...Cu toate acestea, am avut puterea de a ma urca pe un scaun care se afla in apropiere si de a rupe funia.Apoi am bagat-o intr-un buzunar cu fermoar de la geaca.

Bunica lui Oliver ma vazuse.Mi-a luat ambele maini in mainile ei si s-a uitat la mine cu ochii inlacrimati.

-Eve,imi pare nespus de rau ca auzi asta de la mine,dar...,si aici facu o pauza de cateva secunde in care incepuse sa planga,Oliver s-a sinucis.

Nu ma mai urmariUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum