- Nu...
- Ba da, haide jos, jos.- mi-a facut semn spre haine.
- Nu!- m-am revoltat in timp ce inapoiam.
- Nu vreau sa ne suparam, m-ai suparat destul cu faza 'Mai degraba accept sa fiu impreuna cu tine decat sa port costumul ala' apoi ai fugit tipand ca sunt un fraier. Oamenii au vise!- tipa pe un ton plangacios- Dar sunt alte persoane egoiste, nesimtite care nu se gandesc si la alti oameni care au vise.
- Asta i-am spus si eu directoarei cand am auzit ca am un coleg de camera.- am replicat atunci cand am simtit patul cum ma oprea din retragere.
- Mincinosule!- a tipat Takashi- Mirosi a minciuna!- m-a impins in pat si s-a ridicat deasupra mea- Nu vreau sa o facem cu uratul, deci eu am sa te dezbrac si am sa te imbrac, okay?- ma intreaba, incepand sa-mi ruleze tricoul in sus.
- Nu! Ma dezbrac si ma imbrac singur!
- Neah... E mai amuzant asa. Ai noroc ca e o cauza nobila si nu te fut, nu te teme.
- S-o crezi tu si cu prietenii tai!- am tipat la el.
- Vrei sa scot catusele?
- Nu domnule.- m-am calmat instantaneu.
- Asa credeam si eu.- mi-am dus mainile in san si am afisat o fata nervoasa- Ia mainile.
- Nu.
- Makoto!
- Da?
- Te rog!
- Ma pot imbraca si singur.
- Nu, vreau eu s-o fac.- l-am fixat cu o privire neutra apoi el alaturandu-mi-se in 'joc'.
- Ai sa ma lasi sa ma imbrac singur.
- Daca nu?
- Dupa cum ai spus si tu, Ren ma place, nu pot ezita sa-i spun ce simt.
- Gata! Gata!- s-a ridicat el de pe mine- Suntem cuminti... Uite, eu ies din camera iar tu te imbraci.
- Asa credeam si eu.
- Ne-am inteles deci.- s-a intors, apoi a inaintat temator spre usa- Sa nu te arunci pe geam ca suntem la etajul unu.
- Ha ha ha. Ce-am mai ras.- i-am replicat nervos si l-am impins afara din camera.
M-am intors langa pat si am privit costumul de urs.
-O sa ma omor... Nu am sa ies din camera toata ziua.
Mi-am indepartat rapid hainele de pe mine si la fel de repede, mi-am luat costumul pe mine, pentru a nu ma risca sa fiu prins de Takashi. Odata de mi-am asezat costumul pe mine, am realizat ca nu imi pot incheia singur fermoarul.
-Daca ii cer ajutorul lui Takashi... Mai bine nu.- m-am privit in oglinda, observand costumul larg ce ma acoperea in totalitate- Nu-mi pot imagina ce marime e costumul asta...- am oftat si m-am dus la birou de unde am luat un creion caruia i-am rupt varful in incercarea de a ridica fermoarul.
Am pasit spre usa si am deschis-o incet, strecuradu-mi capul afara.
-Takashi.- i-am atras atentia iar el s-a intors rapid spre mine, iar cand a observat ca nu am iesit din camera si-a ascuns telefonul la spate.
-Da?- a raspuns el.
-Am nevoie de ajutor.
-Desigur.- am deschis usa mai tare, iar fara a ma dezlipi de usa l-am poftit inauntru.
-Nu-mi pot incheia fermoarul, am nevoie de ajutor.- cand m-am intors spre el, privirea mi-a fost albita de blitul telefonului sau.
-Esti atat de dragut!- a tipat el fericit, sarind in pat in timp ce privea telefonul.
YOU ARE READING
Colegul meu e GAY!
عاطفيةCopleșit de fericirea de a avea primul său coleg de cameră, artistul nu a dat atenție persoanei căreia i-a permis să-i invadeze spațiu personal și să-l aducă într-o ipostază în care, acesta, nu spera să ajungă.
