Colegul meu e GAY!

Interesat de mine? Nu se poate!

- N-ai sa regreti ca sunt colegul tau de camera.

- Asa sa fie?

- Asa va fi!

- Kimura Takashi?- a intrebat directoarea din pragul usilor liceului.

- Da.

- Bine ai venit la Liberty, Liceul Talentelor! Ma simt onorata sa primesc un talent al sportului in liceul meu.

- Dumneavoastra sunteti doamna directoare?

- Kumiko Hayashi, incantata.

- Incantat deasemenea doamna Hayashi.

- Nu, nu, nu!- a strigat aceasta apucandu-l de gat si indicandu-i un punct pe cer apoi bulversata si ea de gest s-a intors spre mine, impungandu-ma cu degetul aratator in frunte- Numai incapatanatul asta nu intelege ca nu sunt o baba si-mi spune " doamna". Fa-te comod si accepta-ma ca pe un prieten!

- Okay, Kumiko!

- Vezi Makoto!- a spus in timp ce-l imbratisa pe Takashi- El vrea, tu de ce nu vrei?

- Am spus nu si nu va ramane.- mi-am dus mainile in san, imbufnandu-ma.

- Dar... tot suntem prieteni, nu?

- Da suntem...

- Yay!- mi-a sarit in fata, imbratisandu-ma- Acum... ai putea tu sa-i prezinti scoala lui Takashi?

- Da!

- Ma bazez pe tine! Multa bafta!- ne-a salutat apoi a plecat in fuga inapoi in liceu.

- Asa se comporta mereu?- a intrebat Takashi in timp ce invartea o casca pe degete si ma privea bulversat.

- Nu e ca si cum inainte sa vin la tine am ricosat in perete din cauza ei.- am oftat, intinzandu-ma- Inca ma mai doare... Dar nu conteaza, haide!- i-am luat o geanta care o lasae pe jos si am intrat in liceu.

- Stai, nu trebuie! Ma descurc si singur!

- Asta e!- am zambit in timp ce ma intorceam spre el- E  prea tarziu, deja am luat-o!- m-am intors la drumul meu ridicand mana in directia in care trebuia sa ajungem- Inainte soldat!

- Ai, ai capitan!- a strigat el din spatele meu, facandu-ma sa rad.

  Nu stiu de unde vine starea asta binevoitoare dar sunt foarte fericit ca am un coleg ca el.

  Am impins usa camerei noastre si l-am poftit inauntru.

- Acela va fi patul tau si tot ceea ce e prin jur. Am uitat cateva desene pe biroul tau, imi pare rau, le strang imediat!- am lasat geanta langa pat si m-am apropiat de birou, pentru a-mi strange lucrurile- Stii, seara la apus este o priveliste minunata de aici si nu ma pot abtine sa nu incerc sa redau peisajul.

- Astea sunt desenate de tine?- m-am intors si l-am observat pe Takashi uitandu-se prin niste fise de pe biroul meu.

- Alea sunt vechi, cred ca de anul trecut? Foarte posibil.

- Arata genial!

- Multumesc...- am raspuns emotionat- De obicei sunt criticat pentru greselile care le fac in pictura si e ceva nou sa fiu complimentat.

- Dar sunt uimitoare, cine ar critica asa ceva?!

- A, alea sunt apa de ploaie! Daca vrei sa vezi ceva la care am lucrat din greu, vino!- l-am apucat de mana trangandu-l pana la balcon, unde aproape terminasem pictura cu rasaritul- Inca nu e complet gata, dar sunt pe final, ce crezi?

- E, e genial. Tu chiar faci asa ceva?

- Da...

- Esti uimitor!