Colegul meu e GAY!

Barul si spitalul

M-am rasucit, intorcand-mi toata greutatea pe partea stanga a corpului. Am clipit bulversat si mi-am plimbat privirea prin camera intunecoasa.
Inca e devreme. Am dormit atat de putin?
M-am intins dupa telefonul lui Takashi de pe noptiera si am verificat ora. E inca dimineata, nu trebuie sa ma grabesc, oricum, abia maine avem drum inapoi in Stühlingen.
Am cascat si m-am intins, apoi m-am intors cu fata spre Takashi care sforaia, cu mainile asezate sub cap. Parca se preface ca doarme.
Dupa cateva incercari esuate de a ma ridica in sezut, datorita durerii, am ramas sprijinit de tablia patului in timp ce ma gandeam la ce s-a intamplat aseara.
- Mngh...- mi-am intors privirea spre Takashi care pleoscaia si incerca sa inteleaga ce se intampla in jurul lui. A vrut sa ma salute dar un cascat l-a oprit iar apoi s-a intins- Neata...- a mormait cu jumate de gura ca mai apoi sa se apropie de mine si sa-si incolaceasca mainile in jurul taliei mele- Cum ai dormit?- mi-am coborat privirea spre el si am ras la expresia sa chinuita de faptul ca nu se putea impinge in sus.
- Bine, chiar perfect pot spune.- mi-am dat patura de pe mine dar el, inca cu bratele pe dupa talia mea, m-a oprit- Nu pleca!- m-a sarutat pe spate iar eu l-am tras de par, incercand sa-l dau mai departe de mine- Au, au, au! Scuze!
M-am ridicat din pat si cu chiu cu vai m-am deplasat pana la baie, unde am asezat un dop in cada si am dat drumul apei sa curga. Ma doare spatele, datorita lui Takashi ma doare si fundul si sunt ametit, ma simt oribil.
- Makoto, vreau si eu sa fac baie...- m-am intors spre Takashi care a crapat usor usa de la intrare si ma privea inocent.
- Bun ca vrei.- i-am replicat nepasator dar el totusi a intrat in baie. L-am ignorat, si mi-am vazut de treaba in continuare.
Mi-am trecut mana prin apa pentru a verifica temperatura ei si apoi m-am ridicat multumit.
- Vrei ceva special la micul de jun?- am lasat capacul toaletei in jos si m-am asezat pe el, cu fata spre Takashi care se spala pe dinti.
- Sper ca mergi la magazin, nu?- am ridicat tubul de pasta de dinti si l-am invartit de pe o parte pe cealalta in timp ce ma gandeam daca e bun pentru dintii mei.
- Normal, deci?- si-a asezat periuta la locul ei apoi s-a spalat pe fata.
- Nu am preferinte, ma las in baza ta.- mi-am intors privirea spre cada dar nu era inca plina asa ca m-am intors spre Takashi care se privea in oglinda.
- Mi-e sila...- a alunecat in jos, in genunchi si si-a intors privirea spre mine, asteptand un raspuns.
- Ce? Mie tot foame-mi e.- s-a apropiat de mine si si-a asezat capul pe genunchiul meu.
- Pot sa mai dorm putin? Cat faci baie?
- Nu, si ai face bine sa te grabesti cu mancarea.- s-a ridicat si si-a tarat picioarele afara din baie.
M-am relaxat in cada pana ce am banuit ca Takashi trebuie sa termine de gatit.
Am mancat in timp ce el imi povestea foarte entuziasmat despre cum asteapta sa isi vada mama. Mai tarziu, dupa ce el si-a impachetat cateva lucruri care a zis ca o sa-i fie necesare, am plecat.
Alte cateva ore irosite stand pe un scaun incomod intr-un hol rece. Doar uneori o asistenta se mai aseza langa mine si in cele cateva minute de pauza mai schimba o parere cu mine despre cat de obositorare mai sunt zilele de azi.
- Makoto! Haide!- a strigat Takashi iar cand mi-am luat fularul de pe cap am observat ca era aproape de lift. M-am ridicat si cu pasi lenesi l-am urmat, intrand in lift la scurt timp inainte sa se inchinda.
- Ce vrei sa mai facem azi?- am oftat obosit de starea lui radioasa- Obosit?- am dat afirmativ din cap iar el mi-a asezat parul ce-l ciufulisem cand ma jucam cu fularul.
- Ce pot sa spun e ca mi-e foame, iar.- mi-am intors privirea spre oglinda din stanga noastra, observand diferenta de inaltime dintre noi. De ce a crescut atat de mult si eu nu, amandoi suntem niponi.
- Hmm... Cred ca stiu un magazin prin preajma.
- Crezi?- am intrebat si am pasit inaintea lui inafara liftului.
- Mai mult ca sigur, cumva insinuezi ca nu-mi stiu orasul in care am trait atatia ani?- a privit bulversat in jurul lui cand a observat ca e intuneric, apoi si-a verificat ceasul- Ce-a trecut timpul...
- Mai stii?- mi-am asezat mainile in buzunar si am asteptat ca Takashi sa inainteze cu cativa pasi dupa care l-am urmarit, gasindu-ma interesat si amuzat de micile lui povesti din copilarie.
Am continuat sa mergem si sa mergem iar intr-un final Takashi s-a oprit si s-a intors spre mine:
- Sper ca e momentul potrivit sa-ti spun ca...- si-a impins bretonul pe spate in timp ce imi evita privirea.
- Ca ce?
- Ne-am...
- In numele lui Dumnezeu, zi!- am tipat si el si-a ridicat privirea spre mine.
- Ne-am pierdut...- am clipit usor bulversat spre el.
- Daca nu ma duci acasa in seara asta jur ca iti sparg capul.- am facut o pauza incercand sa ma calmez- Ai zis ca stii unde e magazinul!- am tipat iar el a tresarit apoi si-a intins mana spre mine si m-a batut pe umar.
- Gata, gata, stiu ca esti irascibil cand ti-e foame dar nu e un motiv pentru care sa te superi.
- Du-te si gaseste un loc din care sa ceri indicatii pana nu- nici nu mi-a dat ocazia sa termin ca s-a intors pe calcaie si dupa ce si-a recuperat echilibrul a fugit unde putea vedea.
Am luat putina zapada de pe banca langa care ne-am oprit si mi-am frecat mainile inghetate cu ea apoi mi le-am asezat in buzunare in timp ce il urmaream pe Takashi care a luat un drum printre blocuri. Unde naiba merge?
L-am pierdut rapid din vedere dar singurul loc in care putea intra era spre unicul loc animat din cartier. Un club de noapte.
Am oftat si m-am apropiat de intrare. Am incercat sa intru dar matahala de paznic a intins mana si mai mult speriat, m-am retras.
- Auzi, vlastarule, unde dracu' vrei sa intri. N-a trecut de ora ta de somn?- nervos, mi-am deschis geaca si am scos din buzunarul interior buletinul meu. I l-am intins iar el l-a luat si cu cealalta mana in care avea o lanterna a luminat cardul de identitate- Ce mama naibii scrie aici?- am ras si mi-am incrucisat mainile la piept, asteptand amuzat sa realizeze unde-mi gaseste data de nastere printre toate caracterele in japoneza- Aaah, tu esti d'ala din Asia. Numa optispe' ani nu zici ca ai.- mi-a returnat buletinul si s-a deplasat cu un pas spre stanga- Daca iti e pusa viata in pericol noi nu raspundem de tine, piciule.- am intrat in timp ce am ras ironic la gluma sa.
Acum Takashi, e aici? Daca da, unde se ascunde?
Ignorand zgomotul, mirosul si tot ceea ce ma inconjura am inaintat in club. Macar aici e cald. Mi-am asezat mainile in buzunarele si m-am sprijinit de perete dupa ce l-am observat pe Takashi.
Un stripter se gudura in fata lui si ii zambea, ii vorbea si din modul in care-l privea cred ca era in stare sa sara pe el, aici, in mijlocul clubului. Takashi, pe langa, ii raspundea la mesaje, vorbea cu el si radea.
Mi-am ridicat maneca gecii si m-am uitat la ceas, la ora la care Takashi inca ma face sa astept sa ma duca acasa dupa cele prin care m-a facut sa trec!
Cand mi-am intors privirea spre cei doi, Takashi ii strecura o bancnota in costumul suav al curtitorului sau. Mi-am asezat parul si mi-am plimbat privirea prin camera, o sa plateasca pentru ca m-a facut sa astept.
- He-e.... I- am auzit un glas in dreapta mea si am tresarit speriat atunci cand aceeasi persoana a cazut lata pe podea. Eu... N-am facut nimic.
Am calcat peste barbatul lesinat si m-am indreptat spre iesire. Nu vreau sa risc sa se intample ceva.
- Makoto, am aflat cum ajungem acasa!- mi-a tipat Takashi in ureche incercand sa acopere melodia din club. Am impins usa si am iesit inaintea lui:
- Oh, deja ti-e somnic? Mergi acasa? Seara debea a inceput papusel.- a ras bodyguardul de mine iarasi. Am continuat sa merg, ignorandu-l.
- Nu vreau sa-ti enumar tot ce ai facut doar in aceste doua zile pe langa faptul ca a trebuit sa te astept ca sa-ti termini seriile de flirt, asa ca daca tot ai aflat cum sa mergem acasa, du-ma! Acum!
- Cand ai intrat in club?- s-a lipit de mine, avand totodata grija sa-si pastreze echilibrul- Aww, mai nou iti pasa de mine?- m-a oprit apoi m-am intors spre Takashi. Si el s-a oprit.
- Gay-ule.- am marait nervos si mi-am continuat drumul. M-am incruntat cand l-am auzit razand dar am ramas neutru. Am ramas atent la el, m-a apucat iarasi de brat dar mi-am continuat drumul cu el agatat de mine.
- Stii, daca auzeam asta de la tine acum cateva zile poate ma simteam jignit dar astazi sau maine sau in viitor nici nu ma voi gandi la a fi jignit.- cand mi-am intors privirea spre a sa, in intuneric, i-am putut deslusi zambetul prostesc asa ca l-am impins de langa mine.
Uimit, s-a desechilibrat si a cazut jos:
- Makoto! M-ai ranit! Ma doare fundul!- a tipat in timp ce incerca sa se ridice.
- Acum intelegi cum m-am simtit, ha?
- Am zis ca-mi pare rau. Acum, nu ma lasa aici, te rog!