Wild

Capitolul 4

EVELINE

Au trecut două ore de când Wild a plecat, lăsându-mă să respir după multe ore de sufocare. Când ochii mei i-au întâlnit pe ai lui n-am știut ce ar trebui să simt. Fericire? Da, eram fericită că-l revedeam. De ce? Nu știu. Uimire? Eram cu siguranță uimită. Apoi, am stat puțin și m-am gândit, în timp ce se afla în fața mea, că eram și puțin furioasă pe el. Pe aroganța sa nemaiîntâlnită, care-i intrase în sânge. Wild e o enigmă, una cât se poate de încurcată. Însă, în același timp, Wild e un nemernic, un dobitoc. S-a făcut că nu mă cunoaște, dar el era cel care mă condusese acum câteva seri acasă. Sora sa, Asha, e minunată. Această calitate a Ashei, mă face să-mi pun câteva întrebări ca: De ce Wild e așa cum e? Părinții lor unde sunt? Cine i-a frânt...inima?

Poate că mă grăbesc cu întrebările. Poate că nu i-a frânt nimeni inima ci vrea doar să pară un tip grozav, ca cei din zilele noastre. Însă, îmi amintesc că nu e așa cu toată lumea, pare că Tyler, nepotul său, e persoana lui favorită. Tyler, la rândul său, îl adoră. E o relație atât de strânsă între două suflete, care continuă să înainteze împreună.

Sunt scoasă din gândurile mele de un plâns ascuțit. Asha încearcă să-și calmeze fiul, dar pare că nu prea îi iese.

— Tyler, o să i-l dai data viitoare! spune Asha

— Data v-viitoare? Nu! E-eu vreau... oftează, apoi continuă. Eu vreau să-l aibă acum. Eu l-am făcut astăzi. spune copilul și încerc să-mi dau seama la ce se referă.

Tyler ridică un desen, apoi îl lasă să pice pe podea. E un desen care-l înfățișează pe Wild ca un înger și poate că, Tyler are o fărâmă de dreptate în toată povestea asta. Unchiul său este un înger, dar nu unul cu aripi albe. Asha se uită la Carter.

— Nu te uita la mine, am băut! spune și ridică mâinile de parcă ar fi comis o infracțiune.

— Toată lumea de aici a băut! spune tatăl lui Carter

Copilul bufnește din nou în plâns, iar inima mi se strânge.

— Eu n-am băut! zic. Pot să i-l duc eu! spun, apoi mă aplec și iau desenul de pe podea.

— Nu trebuie să faci asta, Eveline! spune Asha. Tyler trebuie să înțeleagă că nu totul trebuie să fie așa cum vrea el! se uită la el cu o privire critică.

— E în regulă, Asha! răspund. Nu e mare lucru, mă bucur să ajut!

Tyler sare prin sufragerie, incredibil de bucuros, față de momentul precedent. Asha îmi dă adresa fratelui său și-mi bagă repede în agendă și numărul lui de telefon. După seara aceasta, îl voi șterge, exact cum voi face cu tot ce ține de persoana lui. Tyler vine și-mi îmbrățișează picioarele, apoi îmi mulțumește de foarte multe ori. Plec, iar pe drumul meu spre stația de taxi, mă întreb ce a fost în capul meu, când am spus că voi duce desenul acesta lui. Nu-mi place s-o recunosc, dar mi-e teamă de el. Nu, nu mi-e frică că m-ar putea lovi fizic, ci cu cuvintele. Iau o gură mare de aer înainte să intru în taxi. E o persoană, la fel ca mine. O să-i înmânez desenul, apoi n-o să ne mai vedem vreodată. Simplu.

Dau adresa șoferului de taxi și încerc să-l sun când sunt în apropierea blocului său, dar nu răspunde. Bătrânelul voios de la volan, oprește la câteva blocuri distanță de al lui și îi spun să mă aștepte, deoarece voi veni imediat. Un schimb de cuvinte, pași mari și atât.

Mă întreb repede dacă-mi știe numărul și pur și simplu nu vrea să-mi răspundă, dar e o prostie. Wild n-are numărul meu de telefon și chiar dacă l-ar avea, tot ar răspunde, deoarece nu pare tipul care să dea înapoi, de la orice lucru, la propriu. Un tufiș mare mă desparte de ușa blocului, dar văd ceva strălucind în iarbă și mă grăbesc să verific ce este. Mereu același obicei prost, pe care l-am căpătat din copilărie, atunci când am găsit o pereche de chei, chiar în fața blocului meu. Totul se dovedește în zadar, deoarece nu e nimic altceva decât o bucată mică dintr-o doză de suc uzată.