Wild

Capitolul 5

*CAPITOLUL CONȚINE CUVINTE NEPOTRIVITE, CITIȚI PE PROPRIA RĂSPUNDERE*

WILD

Mă uit la banii din fața mea, două mii de dolari cu care am rămas. Îmi frec fața cu palmele neliniștit și-mi dau seama că acum e unul dintre rarele momente când mă gândesc dacă e bine ce fac. Pentru câteva minute mă uit în gol și mă gândesc la reacția Evelinei.  Câteva minute, după ce am urcat în mașină, nu mi-a adresat niciun cuvânt, apoi am auzit-o cum a izbucnit în plâns. Nu știu ce să fac când o persoană plânge și da, la dracu', poate chiar sunt un dobitoc! N-am întrebat-o de ce plânge, n-am încercat s-o consolez și când a văzut că nu reacționez s-a oprit brusc. Când am ajuns în fața blocului ei, m-a privit pentru câteva secunde, apoi a trântit portiera și a plecat, neadresându-mi niciun cuvânt.

M-am așteptat să țipe, m-am așteptat să mă pârască, chiar să mă lovească! În schimb, a plâns și n-am știut cum să interpretez asta. De ce plângea? Cel mai probabil de frică, n-o compătimesc și eu aș fi făcut la fel, dar fata aceea n-ar fi trebuit să se afle în locul acela, în momentul acela.

Mă ridic de pe pat și pun banii în două plicuri, o mie în unul, o mie în altul. Trag de carte și îi așez în spatele raftului. Sunt puțin paranoic, da, însă niciodată nu știi când ți se poate sparge casa, telefonul sau inima. Urăsc să-mi adun inima de pe jos, mai ales în sezoane reci. Am impresia, pentru câteva momente că doar gheața de lângă mine s-a spart, însă sunt în apă și încerc să ies la suprafață. Oricât încerc, e în zadar, mă scufund și-mi aud în urechi doar bătăile accelerate ale inimii și mă întreb brusc, pentru cât timp le voi mai auzi.

Soneria telefonului mă scoate din gânduri, iar apelantul nu este nimeni altul decât Alek, o bătaie reală de cap:

— Ești o durere-n fund Alek, știai asta? îl întreb

— Îmi era dor de vocea ta, Wild! Ce faci? Mai trăiești? aud un Alek entuziasmat la celălalt capăt al telefonului.

Un Alek entuziasmat e mereu o problemă, ceea ce mă face să mă sperii puțin.

— Nu, Alek, vorbești cu fantoma mea! spun sarcastic.

— Ha, ha, ha! Ce am mai râs! Lasă prostiile, ne vedem peste câteva zile la cabană? Savannah dă o petrecere!

— Vai, nu, iar mă duci la proasta aia-n călduri? spun, apoi oftez.

— Cu ce e vina mea că jumătate din orașul ăsta e îndrăgostită de Wild Reed? mă ia peste picior.

— Omule, nu mă mai lua la mișto sau îți promit că te înfrumusețez gratis!

— Doamne, ești ca o femeie însărcinată, mereu plin de nervi! Încep să cred că ai nevoie de un control medical...

— Ești țață cu acte-n regulă! spun mârâind.

— Hai, lasă asta! Vii sau nu la petrecere? mă întreabă

— Și să nu mai scap de duduia aia? Nu vin, mulțumesc. spun hotărât.

— Dacă vii, te scap eu de ea!

Izbucnesc în râs.

— Și cum ai de gând să faci asta? îl întreb

— Nu ai încredere în farmecele mele? Sunt irezistibil! spune și-l pot vedea cum zâmbește.

Îl știu pe Alek de multă vreme, așadar îi știu și reacțiile.

— Bine, ne vedem acolo, irezistibilule! Aproape că m-ai făcut pe mine să mă îndrăgostesc! spun și zâmbesc cu colțurile gurii.