O luna de chin

Capitolul 1

Profesoara de chimie s-a uitat cu ochii mari la noi si a spus cu o furie provocată probabil de copii din ultima banca ce râdeau de parca uitasera ca e un profesor in clasa:
-Data viitoare ii ascult pe cei cu o nota si pe cei care au deranjat azi, dupa care a inceput sa dicteze tema pentru luni.
Eu si Olimpia ne-am dat ochii peste cap si am inceput sa scriem problema.
-Deci 3,5 grame de metal alcalin in reacție cu apa formează... Nimeni nu a mai bagat-o in seama pe profesoara si toti copii au inceput sa-si strângă si sa plece din clasa.
Era vineri asa ca a doua zi aveam timp sa fac ce vreau, adica sa stau închisă tot weekendul in casa fara sa dau ochii cu nimeni. Intr-un final, am iesit pe poarta scolii.
-Si marti avem teza la matematica, o sa explodez, imi spune Olimpia de parca s-ar aștepta sa-i zic ca nu mai dam teza.
-Mai e pana atunci, incerc sa-i liniștesc criza de elev pe care cu toții am avut-o la un moment dat.
Olimpia e genul de persoana care vrea sa învețe si sa ia note mari, si chiar se străduiește saraca dar nu stiu cum face ca mereu primeste sub 5. Nu stiu nici cum ne-am imprietenit. Stiu un singur lucru: nu semănam absolut deloc. Mie imi place iarna, imi place frigul, negrul si filmele politiste pe cand ea e efectiv opusul meu: vara, galben, filmele de comedie.
Inapoi unde am ramas, eram in drum spre casa cand Olimpia imi zice:
-Aseara am avut un coșmar. Deci eram pe un camp pustiu, singura.
-Si ce e atat de groaznic?
-Faptul ca eram singura in pustietate. Era o atmosfera apocaliptică.
-Ce stii tu despre apocalipsa?
-Stiu ca trebuia sa vina in 2012... Ma rog, tu nu ai coșmaruri?
-In primul rand asta nu a fost un coșmar, iar in al doilea rand, nu. Nu am mai visat ceva de la Crăciunul trecut.
Restul drumului niciuna dintre noi nu a scos un sunet pana cand a trebuit sa ne despartim pentru a lua-o pe drumuri diferite.
-Pa, vorbim mai tarziu, ii zic.
-Pa! Sa nu uiti harta la geografie luni.
-Se putea sa nu-mi Strici buna dispozitie? ii strig in urma.
Zona in care locuiesc este destul de linistita si plictisitoare. Cred ca din cauza acestui fapt imi doresc ca ceva sa se intample. Ceva urat. Foarte urat. Cum ar fi sa apara zombii sau tehnologia sa preia controlul.
Ajung acasa, imi arunc ghiozdanul in pat dupa care ma arunc si eu. Vinerea de obicei nu-mi fac nicio tema. Asa ca toata seara am stat pe telefon si m-am uitat la filme pana cand m-a luat somnul. Vinerea aceea, 15 Noiembrie, a inceput ca orice alta zi dar avea sa mi se schimbe complet viata, sa fiu mai exactă: sa inceapa coșmarul.