Capitolul 2

22 3 0
                                        

Eram pe plaja. O plaja imensa plina cu oameni ce se balaceau in apa oceanului din fata mea. Imi aduc aminte cu exactitate acest cuplu de bătrânei ce aveau dupa ei cativa pisoiasi. Erau atat de mici încât prima data cand i-am vazut am crezut ca sunt mingii cu blana. Soarele imi ardea pielea asa ca am zis sa intru in apa. Stiu ca in vise nu poti simti nimic, dar totul era atat de real.
Simteam nisipul cum imi trece printre degetele de la picioare. Exact asa cum ma așteptam, apa era călduță, poate chiar fierbinte pentru o zi de 15 Noiembrie. Acum cand imi amintesc, nu cred ca era 15 Noiembrie in vis. Am intrat in apa si nu mi-a luat nici 5 minute sa nu-mi ud parul din cauza a 5 copii ce se jucau in apa si ii stropeau pe toti. La un moment dat am inceput sa vorbesc cu o fata.
       -Buna! ii spun cu un zâmbet forțat pe fata.
S-a uitat la mine iar ochii i se mareau. Parea speriata. Mereu am stiut ca nu sunt buna la socializat dar nu stiam ca sunt chiar asa praf.
      -Nu-ti place vara, asa-i?
De data asta asteptam un raspuns, dar am mers pe premiza ca ,,si tăcerea e un raspuns" si am continuat:
      -Nici mie. Prefer sa ma imbrac gros, sa merg la munte. In concluzie, imi place iarna. Crăciunul imi da o dispozitie atat de buna.
Spre surprinderea mea, fata a deschis gura si a spus:
       -Iesi afara din apa!
Acum mi se parea chiar rautacioasa. Am vrut sa fac o conversatie. Poate ca nu tuturor le place Crăciunul... Atmosfera s-a schimbat radical. In secunda următoare un tipat mi-a surzit urechilie. Ma uit in jur sa vad cine s-a trezit sa tipe, cand vad un bărbat ce țintește spre largul oceanului. Ma intorc si simt cum ma i-a răul cand vad despre ce e vorba: valuri imense se apropie cu o viteza mare de mal. Imediat incerc sa ma intorc si observ ca sunt cea mai departe de plaja.
Nu ma puteam misca. Piciorul se scufundase in marea de nisp, era practic îngropat. Am strigat dupa ajutor dar nici macar o persoana nu s-a uitat la mine. Am strigat pana am simtit cum gatul incepe sa usture. Totul parea cat se poate de real. Valul era langa mine iar in clipa următoare ma duceam la fund rostogolindu-ma. Nu simteam nimic. Decat frica.
                              
        Imaginea camerei mele imi apare in fata. Nu înțelegeam ce s-a intamplat. M-am ridicat din pat si am incercat sa nu ma gandesc la nimic altceva decat la vis pentru a nu uita toate detaliile. M-am dus la baie iar cand m-am uitat in oglinda am ramas socata. Eram foarte palida, plina de transpirație de parca alergasem 20 de km. O durere de cap a inceput iar atunci am stiut ca trebuie sa ma culc la loc. Mi-am dat cu apa pe fata si m-am intors in camera. Am stat si m-am gandit la visul pe care l-am avut ceva timp. Repetam in minte niste intrebari. Poti muri in vis? Poti atinge si simti lucruri in somn? Poate un vis sa fie atat de real? Afara inca era noapte asa ca m-am uitat la ceas inainte sa ma culc la loc. Era 3 dimineata. Dupa cateva minute am adormit la loc.

           O aud pe mama cum imi striga numele. Nu raspund. Nu se lasa si intra in camera.
      -Nu te-ai sculat? intreaba ea.
Nu dau niciun semn de viata pana cand a tras daperia lăsând in camera un soare neobișnuit de puternic si urat sa intre in camera. Intr-un final deschid ochii.
     -Hai ca e gata masa.
Voiam sa mai dorm dar stiam ca daca mai faceam asta imi pierdeam timpul. M-am ridicat din pat, m-am împiedicat de o șoseta si m-am prefăcut ca nu s-a intamplat nimic dupa care m-am spalat pe maini si m-am dus sa ma mananc.
      -Azi ce faci? o intreb pe mama.
      -Pai curat. O sa cobor acum sa merg sa cumpar ceva, vrei sa-ti iau si tie ceva? Arati cam palida. Ti-e rau?
       -Nu, ma doare capul.Si nu vreau nimic. Eu merg in camera sa mananc.
Am deschis geamul si am lasat sa se aerisească. In tot acest timp nu-mi pot scoate din minte fata îngrozită a fetei de pe plaja. Si țipatul omului ce țintea spre val. O sun pe Olimpia sa-i povestesc visul.
        -Cum ti s-a parut? o intreb.
        -Urat. Urat rau.
        -Stiu.
        -E din cauza filmelor la care te uiti, iti zic sigur, zice ea serioasă dupa care urmează un moment de liniste. Pe mine ma cheama mama la masa, vorbim putin mai tarziu.
           Raman singura in gândurile mele. Bine, singura cu matematica. Trebuie sa iau nota mare la teza asta. Am scris aproape toata ziua, iar pe seara am iesit sa fac poze cu Olimpia. Cred ca am iesit degeaba pentru ca niciuna dintre noi n-a iesit bine in poze. Cand am ajuns acasa, eram rupta de oboseala, asa ca am adormit imediat ce am ajuns. Uitasem de visul de aseara.

O luna de chin Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum