Secretul Lui

Capitolul 7

Ma doare capul , simt cum craniul mea  ar putea sa explodeze in orice secunda ... Camera se invarte cu mine , beculetele din tavan ma orbesc , imi vine sa imi smulg urechile ca sa nu mai aud acel piuit asurzitor . Ma zbat pe patul de spital , incerc sa imi zmulg toate aparatele de pe mine , sau , cel putin , asa imi imaginez ca fac , in realitate ne fiind in stare sa misc un deget . Imi fortez ploapele sa se miste . Imi deschid ochii usor si vad , vag , o silueta . Silueta era miniona , vorbea la telefon . NU , ma corectez , nu vorbea , tipa in toata regula :  ,,Nu   .... E bine , tipand si injurand nu ajuti in niciun fel  .... ''

Un geamat prelung imi iese din gatlej . Silueta se intoarce .Doamna directoare imi zambea . Stai , ceea ce incerca ea sa afiseze ,nu era un zambet , era un ranjet straniu care imi provoca fiori pe sira spinarii .

-Draga mea , cum te simti ?

-Bine , cred

-Doctorii au spus ca nu ai decat o usoara contuzie la cap , te poti externa atunci cand te simti tu pregatita sa pleci ...

-Multumesc

Fara alte cuvinte directoarea pleaca val vartej din incapere  , ce ciudata . Bodyguarzii mei intra pe usa la exact 3 minute dupa ce directoarea a plecat . Ei aveau la ei fisa de externare .

CP-ochi caprui

CA-ochi albastrii

CP-Am venit sa te luam acasa , nu-i asa Chad ?

Chad isi intoarce privirea si ma fixeaza cu niste ochi reci ca gheata care promit razbunare . Gura lui se curbeaza intr-un ranjet ata de infricosator incat , ranjetul directoarei de mai devreme , acum , pare unul plin de bunavointa .

CA-Da printesico , am venit sa te taram acasa .

//////////DUPA CATEVA ORE//////////

Ajungem acasa de la spital , CP este nevoit sa plece in afara orasului , grozav , raman singura cu diavolul . Ca sa ma asigur ca ies teafara din aceasta situatie , ma barigadez in camera . Dupa cinci ore , simt deja cum tot ce am tinut in mine izbucneste , foamea ma napadeste , am o nevoie acuta la toaleta.... Asa ca , cu chiu cu vai , ma decid totusi sa ies din camera . Tocmai ce cobor si ultima treapata cand ma impiedic si cad pe parchet . Sper ca ciudatul nu a auzit-o . Si cum de fiecare data viata imi da o palma peste fata ... aud cum usa este trantita si il vad pe brunet alergand pe scari , injurand si tapand in gura mare ce va face cu mine si fundul meu odata ce ma va prinde . Ma ridic , cu greu si fug pana la usa de la intrare . Si fug , si fug , si fug de toti si de toate , de amintirile care mai mult ma enerveaza decat ma linistesc , de viata mea cu totul si cu totul de rahat . Fug pana cand simt ca imi cedeaza picioarele . Ma opresc , ma asez langa un copac si ma uit unde am ajuns  . Cine stie cat de mult alergasem daca  imprejurul meu nu se vedea tipenie de om , eram in mijlocul unei paduri . Ma ridica si ma invart in cerc incercand sa gasesc un indiciu cat de mic care sa imi arate pe unde venisem ...

Cu exact  doua secunde inainte sa ma retrag deznadajduita observ doua maini mari si paroase care tin o batista pe care o preseaza pe gura mea . Tip si ma zbat , incerc sa il zgarii sau sa il lovesc . Orice care sa imi redea libertatea . Dar incercarile mele devin din ce in ce mai slabe . Simt cu somnul imi acapareaza intregul corp , si adorm , prinsa in bratele rapitorilor mei .