Muzica sau iubirea? [FINALIZATĂ]

6.Descoperit din greșeală (6.Discovered by mistake)

Tom nu dorea să se întoarcă să muncească pentru Mark după toate cele întâmplate...Deja își găsise un alt job pentru vară. Dejeaba insista Mark cu scrisorile căci nu reușea să îl convingă să se întoarcă. Dar nu se dădu bătut. Acum știa unde se află casa lui Tom, încă din ziua accidentului de când îl urmărise, și merse la acesta. Ajunse lângă casa sa, se dădu jos din mașină și bătu la ușă.
Tom nu era acasă, așa că mama sa deschise ușa :

"Bună, ești un prieten de-al lui Tom?... Sau un coleg de la școală?... Hai înăuntru, nu sta acolo!"
"Mătușă, Tom este acasă?"
"Nu... De unde să fie acasă?... Lucrează toată ziua ca să ne întrețină!... Hai stai jos... Tom vine abea spre seară.
"Cum adică să vă întrețină? "
"Muncește de mulți ani deja ca să câștige bani deoarece noi nu mai putem lucra căci nu mai suntem în stare... El fiind cel mai mare copil din familie, a decis să ia această povară pe umerii săi. Chiar dacă zâmbește, să nu te lași păcălit, deoarece sub acel zâmbet se ascund mulți ani de suferință! "
"Și se descurcă de unul singur? "
"Se descurcă și el cum poate... Ce să facă?... E greu să ți alți 4 oameni, școala și munca, toate pe doar doi umeri!"
"Și nu s-a plâns niciodată?"
"Nu...asta mă doare... Că își ascunde durerea până și de noi!"
"Trebuie să plec acum... Am să revin mătușă din când în când!"
"Dute copile!"

(Mark plecă...dar cu un sentiment puternic de compasiune și milă)

Seara, Tom se întoarse de la muncă acasă.... Mama sa îi spuse că a trecut un prieten pe la ei. Tom se întreba cine era, dar aceasta nu îi putea spune deoarece nu își aminti să îl întrebe pe Mark cum îl cheamă. Tom merse în camera sa întrebându-se cine ar fi putut venii acasă la el dintre prietenii săi... Zack nu avea cum să fie deoarece mama sa îl știa bine, atunci cine?...
Nu mai conta... Degeaba se gândea căci nu putea să găsească un răspuns... Adormi la scurt timp.
A doua zi Mark revenise în timp ce Tom era la muncă...
Dar de această dată nu veni cu mâna goală... Aduse niște alimente...
Mama lui Tom îl primi înăuntru recunoscând-ul de această dată... Mark se puse pe treabă și începu să gătească în timp ce purta o conversație cu părinții lui Tom și le dădea să guste celor doi copii mai mici care săreau în jurul său. După ce termină lăsă oala cu mâncare pe masă și dori să plece dar femeia îl opri...

"Stai puțin!"
"Ce e mătușă?"
"Mereu uit să te întreb cum te cheamă"
"Mark..."
"Ce nume frumos... Mulțumim pentru masă... Nu știu cum pot să te răsplătesc..."
"Ar fi o cale..."
"Spune"
"Puteți să îl convingeți pe Tom să se întoarcă să lucreze pentru mine!"
"Tom lucra pentru tine?"
"Da... Dar s-a întâmplat ceva și acum refuză să se întoarcă!"
"Am să încerc să îl conving..."
"Vă mulțumesc"

Mark plecă sperând că mama lui Tom ar putea să îl convingă pe acesta să revină.
Tom se întoarse acasă, dar când intră familia sa savura cu poftă ceea ce Mark le făcuse!

"De unde a apărut asta... Ai gătit tu mamă?... Dar cu ce?..."
"Nu... Nu am gătit eu!... Prietenul tău a revenit astăzi după ce ai plecat tu și a gătit... Să ști că ai un prieten care gătește destul de bine dar tot nu se compară cu mâncarea lui Zack!..."
"Care prieten?... Nici acum nu l-ai întrebat cum îl cheamă?"
"Ba da... A spus că se numește Mark... Cred!..."
"Mark?"
"Da...Aa... Și m-a rugat să te conving să te întorci să muncești pentru el...Era destul de serios...
"Ok..."

Tom era nervos acum... Nu îi plăcea că Mark îi dă târcoale... Se hotărî să îl întâlnească și să poarte o discuție... Nicidecum să se întoarcă să muncească pentru el.
De dimineață Tom merse acasă la Mark și se porni o ceartă...

"Cine ești tu ca să îmi ajuți familia? ... Nici măcar prietenul meu nu ești!"
"De ce te superi atât de tare?... Eu doar am vrut să te ajut..."
"Tu numești asta ajutor, dar eu știu că e milă... Știu că îți e milă de mine și de familia mea,de asta ai făcut-o..."
"Ce am făcut?... Am gătit doar... E un lucru atât de mare?..."
"Nu te vreau prin preajma mea și a familiei mele... Nu știu ce fel de persoană ești"
"Nu ști ce fel de persoană sunt?"
"Da... Toată lumea știe că ai un suflet atât de rece încât ai putea îngheța obiectele cu o simplă privire... Că faci numai ce vrei tu și că niciodată nu ți-a păsat de nimeni!"(Spuse Tom ridicând tonul)
(Mark nu se mai putu abține și urla acum)
"Nu mi-a păsat de nimeni zici?...Și atunci când te-am salvat din calea mașinii cum a fost?... Din cauza impactului cred că inima mea de gheață sa ciobit și a lăsat un sentiment să o atingă dar acum am de gând să îngheț la loc acea crăpătură...Știam că dacă voi lăsa și cel mai mic sentiment să o atingă voi fi rănit...Dar atunci când ploua și te-am protejat de furtună când puteam să te las în ploaie și să nu îmi pese? ...Nu am nevoie să ști cine sunt! ...